Azi primeşti o poveste care sper să te inspire şi câteva mici lecţii care-ţi vor fi de folos la început în copywriting.
Iar mâine primeşti provocarea cu titlurile.
Încep acum cu povestea. Lectură plăcută!
De la 50 lei pe zi, la 200 euro pe oră
Eu lucrez de la 13 ani.
Timp de 5 ani am lucrat în construcţii, unde am rămas mereu la stadiul de ajutor (salahor).
Intenţionat nu am vrut să devin "meseriaş" - adică să mă specializez într-o abilitate anume (de exemplu zidărie, tencuit sau pus parchet).
Şi nu pentru că să lucrezi în construcţii ar fi vreo problemă.
Nu e ruşine să munceşti. Ruşine e să furi şi să minţi.
Motivul pentru care am refuzat mereu să avansez a fost că eu îmi doream altceva.
De mic copil tânjeam să lucrez folosindu-mi mintea. Şi ştiam că dacă voi începe să câştig mai mult din construcţii - ca meseriaş - exista pericolul să rămân în domeniu prea mult timp.
Vedeam asta la băieţii mai mari, şi nu îmi doream asta pentru mine.
Dădeam cu mătura pe şantier şi visam cu ochii deschişi la ziua când lucrurile se vor schimba. Chiar şi atunci eram printre cei mai harnici şi îmi făceam treaba conştiincios. Dar inima îmi era în altă parte.
Am spus în titlu 50 de lei pe zi.
De fapt pentru primele mele 3 zile în construcţii am fost plătit cu doar 10 lei pe zi.
Pentru 10 ore de cărat pământ cu roaba...
Am trudit împreună cu fratele meu 3 zile pentru acei 30 de lei. Dar eram fericit - în acel an mi-am cumpărat primii mei adidaşi. Priveam la ei ca la un bibelou - cu mândria că i-am cumpărat cu banii mei.
Apoi am lucrat un an cu 40 lei pe zi, bani pe care uneori nici nu îi primeam. 10 ore de muncă fizică pe şantier - la cărat saci de ciment şi multibat (un amestec special pentru tencuit).
Iar atunci sacii de ciment aveau 50 kg. Eu însumi cred că aveam tot pe acolo ca şi greutate.
Dar din al doilea an am învăţat să cer minim 50 de lei pe zi şi să mă asigur că primesc banii la timp. De atunci nu am mai luat ţeapă.
În Ajunul Crăciunului eu turnam beton…
Când aveam vreo 16 ani, îmi amintesc că în dimineaţa de 24 decembrie eu eram pe şantier. Turnam fundaţia pentru un garaj.
Băgam lopeţi la betonieră la foc automat şi apoi căram materialul cu roaba. Făceam asta pentru că aveam nevoie de acei bani şi pentru că era cea mai bănoasă opţiune pe care o aveam la acel moment.
Îmi amintesc şi acum că burniţa şi era frig (şi nu ar fi trebuit să turnăm niciun fel de beton).
Băgam lopeţi la betonieră şi visam.
Visam că într-o zi o să lucrez într-un birou. La căldură, că o să beau un ceai cald şi o să privesc de pe geam când afară plouă şi e noroi. Că o să las în urmă mizeria de pe şantier şi umezeala şi frigul care îmi intra până în oase…
Şi pentru că ploua, puteam să las şi câteva lacrimi să îmi curgă pe obraz, fără ca băiatul cu care lucram să îşi dă seama.
Nu plângeam ca să mă victimizez. Plângeam de ciudă. În mine era o dorinţă arzătoare să reuşesc şi altfel.
Lucram acum de la laptop.
Un laptop de pe care pica tabla…
După alţi câţiva ani, timp în care tot am căutat alte opţiuni - inclusiv câteva mici afaceri încercate şi eşuate - în 2013 am început lucrul la afacerea Kiwi Agency împreună cu Doru (Pelivan).
Iar unul dintre primele proiecte a fost să scriem o pagină de vânzare pentru Balul Vienez de la Timişoara.
O zi întreagă am lucrat amândoi la acel text - şi am dat tot ce puteam noi mai bun. Nu aveam o pregătire formală în copywriting, dar ştiam câte ceva. Doru ştia vânzări, eu începusem deja să mă educ câte puţin pe scris.
Pagina aia de vânzare a adus vreo 400 de înscrişi la cursurile de dans - în condiţiile în care ei avuseseră 80-90 cu un an înainte.
Era dovada clară că funcţionează de minune vânzarea asta prin scris.
Dar la acel moment nu aveam prea multe resurse. Pagina aia de vânzare am scris-o de pe un singur laptop, pe care îl dădeam de la unul la altul. Un laptop care nici măcar nu era al nostru - ci îl împrumutasem. Un laptop de pe care se desprindea tabla efectiv.
Dar era suficient cât să ne putem face treaba.
Asta era prin 2013.
Au trecut ceva ani de atunci, iar în tot acest timp mica afacere a crescut mare. Am făcut campanii care au doborât recorduri naţionale în vânzări, am creat locuri de muncă şi ne-am permis cu toţii laptop-uri. Şi nu numai.
Am promovat prin scris multe tipuri de afaceri. Şi am făcut-o cu succes.
De la Horeca, până la o bancă de celule stem.
Şi, desigur, proiectul de care probabil suntem cel mai mândri - cea mai mare lansare de curs online realizată vreodată în România - când am generat vânzări de peste 4 milioane de dolari într-un singur an, pentru un singur curs.
Dacă i-ar fi spus cineva adolescentului de 16 ani care băga la betonieră în Ajunul Crăciunului - că în câţiva ani va scrie un e-mail şi va face vânzări de 27.000 de dolari (aşa cum s-a întâmplat în noiembrie 2018)... ar fi zis că eşti nebun.
La fel cum ar fi fost şocat să afle că de peste 100 de ani există o ştiinţă a vânzării prin scris, care se numeşte copywriting. Şi că dacă e serios, învaţă şi se antrenează suficient, va putea să-şi îndeplinească visul şi să lucreze în sfârşit dintr-un birou.
Sunt absolut convins că s-ar fi bucurat să ştie că poate vinde şi de câteva sute de euro sau sute de lei printr-un mesaj scris cu mânuţa lui. Vânzări care altfel nu s-ar fi produs.
Pentru că la început aşa e în copywriting.
Înveţi, pui în practică şi te antrenezi. Şi cele mai multe greşeli la început le faci. Dar e oki. Cu cât greşeşti mai repede, cu atât "scapi" mai repede de perioada de învăţare de început.
Când continui şi perseverezi - şi aplici metodele deja dovedite că funcţionează - nu prea are ce altceva să se întâmple, decât să te îmbunătăţeşti.
Devii tot mai bun.
Şi da, o să mai faci greşeli chiar şi când devii experimentat. Asta e, nimeni nu e perfect.
Dar nu asta e important.
Important e că deprinzi abilitatea importantă de a vinde prin scris, cam oricând îţi propui să faci asta. Oricând ai nevoie să faci asta. E o formă de putere portabilă.
Şi revenind la poveste...
După ani de zile în care am practicat şi m-am educat continuu, şi după vânzări cărora le-am pierdut şirul… altfel stau lucrurile.
Acum oamenii plătesc 200 de euro pentru o singură oră de consultanţă cu mine.
Şi nu pentru că ar fi nebuni. Ci pentru că prin expertiza mea îi pot ajuta să genereze sume mult mai mari. Sau îi pot ajuta să nu îşi irosească bugetele mergând pe o pistă greşită.
Sunt acelaşi om care la 13 ani lucra în construcţii…
Diferenţa e că am deprins un set de abilităţi absolut esenţiale între timp. Abilităţi care se reflectă în vânzări reale, în afaceri reale, aici în România. Abilităţi care îmi permit să generez vânzări prin mesaje scrise.
Nu am ajuns aici peste noapte, dar nici nu a fost vreo magie.
De ce ţi-am spus
chiar acum povestea asta
În primul rând am vrut să cunoşti puţin mai bine omul de la care te-ai înscris să înveţi lucruri importante de copywriting.
Vreau să ştii ce a însemnat şi ce înseamnă copywriting-ul pentru mine şi de ce e atât de importantă misiunea asta - să ducem copywriting-ul din România la un alt nivel.
Pentru că povestea mea nu este şi nu trebuie să fie o excepţie.
De fapt foarte mulţi practicanţi ai copywriting-ului sunt oameni uşor non-conformişti, care nu s-au regăsit într-o profesie clasică. Dar şi-au îndeplinit visurile folosind puterea de a vinde prin scris.
Pe unii dintre ei o să-i cunoşti în e-mailurile viitoare.
Printre ei va fi şi cel care e considerat de mulţi a fi cel mai bun copywriter din istorie. Un om care a propulsat prin scris branduri precum Dove, Rolls Royce sau Schweppes şi care a triplat numărul de turişti care călătoreau între Statele Unite şi Marea Britanie.
Un om care nu a absolvit nici măcar facultatea, care a lucrat ca ajutor de bucătar la Paris şi care nu şi-a găsit niciunde locul... până a descoperit puterea copywriting-ului.
Ar mai fi multe de spus, dar am vrut neapărat să-ţi spun lucrurile astea încă din start.
Poate te inspiră. :)
Şi încă ceva…
Eu nu am fost un vânzător "înnăscut".
Dar am învăţat că să vinzi prin scris e diferit decât faţă în faţă.
Poţi să-ţi iei timp, să corectezi, să ceri feedback etc. Asta m-a încurajat la început. Şi bine am făcut să continui, pentru că asta mi-a permis să cresc şi să devin tot mai bun.
De fapt, există copywriteri care ţi-au vândut deja de sute de euro. Dar dacă i-ai vedea pe stradă, nici nu ai bănui. Cei care vând prin scris nu trebuie să fie carismatici, cum poate sunt cei care vând în faţa unui grup de oameni sau prin video.
Prin scris poţi să rămâi tu, aşa cum eşti.
Cam atât pentru astăzi.
Iar mâine primeşti provocarea cu titlurile.
Încep acum cu povestea. Lectură plăcută!
De la 50 lei pe zi, la 200 euro pe oră
Eu lucrez de la 13 ani.
Timp de 5 ani am lucrat în construcţii, unde am rămas mereu la stadiul de ajutor (salahor).
Intenţionat nu am vrut să devin "meseriaş" - adică să mă specializez într-o abilitate anume (de exemplu zidărie, tencuit sau pus parchet).
Şi nu pentru că să lucrezi în construcţii ar fi vreo problemă.
Nu e ruşine să munceşti. Ruşine e să furi şi să minţi.
Motivul pentru care am refuzat mereu să avansez a fost că eu îmi doream altceva.
De mic copil tânjeam să lucrez folosindu-mi mintea. Şi ştiam că dacă voi începe să câştig mai mult din construcţii - ca meseriaş - exista pericolul să rămân în domeniu prea mult timp.
Vedeam asta la băieţii mai mari, şi nu îmi doream asta pentru mine.
Dădeam cu mătura pe şantier şi visam cu ochii deschişi la ziua când lucrurile se vor schimba. Chiar şi atunci eram printre cei mai harnici şi îmi făceam treaba conştiincios. Dar inima îmi era în altă parte.
Am spus în titlu 50 de lei pe zi.
De fapt pentru primele mele 3 zile în construcţii am fost plătit cu doar 10 lei pe zi.
Pentru 10 ore de cărat pământ cu roaba...
Am trudit împreună cu fratele meu 3 zile pentru acei 30 de lei. Dar eram fericit - în acel an mi-am cumpărat primii mei adidaşi. Priveam la ei ca la un bibelou - cu mândria că i-am cumpărat cu banii mei.
Apoi am lucrat un an cu 40 lei pe zi, bani pe care uneori nici nu îi primeam. 10 ore de muncă fizică pe şantier - la cărat saci de ciment şi multibat (un amestec special pentru tencuit).
Iar atunci sacii de ciment aveau 50 kg. Eu însumi cred că aveam tot pe acolo ca şi greutate.
Dar din al doilea an am învăţat să cer minim 50 de lei pe zi şi să mă asigur că primesc banii la timp. De atunci nu am mai luat ţeapă.
În Ajunul Crăciunului eu turnam beton…
Când aveam vreo 16 ani, îmi amintesc că în dimineaţa de 24 decembrie eu eram pe şantier. Turnam fundaţia pentru un garaj.
Băgam lopeţi la betonieră la foc automat şi apoi căram materialul cu roaba. Făceam asta pentru că aveam nevoie de acei bani şi pentru că era cea mai bănoasă opţiune pe care o aveam la acel moment.
Îmi amintesc şi acum că burniţa şi era frig (şi nu ar fi trebuit să turnăm niciun fel de beton).
Băgam lopeţi la betonieră şi visam.
Visam că într-o zi o să lucrez într-un birou. La căldură, că o să beau un ceai cald şi o să privesc de pe geam când afară plouă şi e noroi. Că o să las în urmă mizeria de pe şantier şi umezeala şi frigul care îmi intra până în oase…
Şi pentru că ploua, puteam să las şi câteva lacrimi să îmi curgă pe obraz, fără ca băiatul cu care lucram să îşi dă seama.
Nu plângeam ca să mă victimizez. Plângeam de ciudă. În mine era o dorinţă arzătoare să reuşesc şi altfel.
Lucram acum de la laptop.
Un laptop de pe care pica tabla…
După alţi câţiva ani, timp în care tot am căutat alte opţiuni - inclusiv câteva mici afaceri încercate şi eşuate - în 2013 am început lucrul la afacerea Kiwi Agency împreună cu Doru (Pelivan).
Iar unul dintre primele proiecte a fost să scriem o pagină de vânzare pentru Balul Vienez de la Timişoara.
O zi întreagă am lucrat amândoi la acel text - şi am dat tot ce puteam noi mai bun. Nu aveam o pregătire formală în copywriting, dar ştiam câte ceva. Doru ştia vânzări, eu începusem deja să mă educ câte puţin pe scris.
Pagina aia de vânzare a adus vreo 400 de înscrişi la cursurile de dans - în condiţiile în care ei avuseseră 80-90 cu un an înainte.
Era dovada clară că funcţionează de minune vânzarea asta prin scris.
Dar la acel moment nu aveam prea multe resurse. Pagina aia de vânzare am scris-o de pe un singur laptop, pe care îl dădeam de la unul la altul. Un laptop care nici măcar nu era al nostru - ci îl împrumutasem. Un laptop de pe care se desprindea tabla efectiv.
Dar era suficient cât să ne putem face treaba.
Asta era prin 2013.
Au trecut ceva ani de atunci, iar în tot acest timp mica afacere a crescut mare. Am făcut campanii care au doborât recorduri naţionale în vânzări, am creat locuri de muncă şi ne-am permis cu toţii laptop-uri. Şi nu numai.
Am promovat prin scris multe tipuri de afaceri. Şi am făcut-o cu succes.
De la Horeca, până la o bancă de celule stem.
Şi, desigur, proiectul de care probabil suntem cel mai mândri - cea mai mare lansare de curs online realizată vreodată în România - când am generat vânzări de peste 4 milioane de dolari într-un singur an, pentru un singur curs.
Dacă i-ar fi spus cineva adolescentului de 16 ani care băga la betonieră în Ajunul Crăciunului - că în câţiva ani va scrie un e-mail şi va face vânzări de 27.000 de dolari (aşa cum s-a întâmplat în noiembrie 2018)... ar fi zis că eşti nebun.
La fel cum ar fi fost şocat să afle că de peste 100 de ani există o ştiinţă a vânzării prin scris, care se numeşte copywriting. Şi că dacă e serios, învaţă şi se antrenează suficient, va putea să-şi îndeplinească visul şi să lucreze în sfârşit dintr-un birou.
Sunt absolut convins că s-ar fi bucurat să ştie că poate vinde şi de câteva sute de euro sau sute de lei printr-un mesaj scris cu mânuţa lui. Vânzări care altfel nu s-ar fi produs.
Pentru că la început aşa e în copywriting.
Înveţi, pui în practică şi te antrenezi. Şi cele mai multe greşeli la început le faci. Dar e oki. Cu cât greşeşti mai repede, cu atât "scapi" mai repede de perioada de învăţare de început.
Când continui şi perseverezi - şi aplici metodele deja dovedite că funcţionează - nu prea are ce altceva să se întâmple, decât să te îmbunătăţeşti.
Devii tot mai bun.
Şi da, o să mai faci greşeli chiar şi când devii experimentat. Asta e, nimeni nu e perfect.
Dar nu asta e important.
Important e că deprinzi abilitatea importantă de a vinde prin scris, cam oricând îţi propui să faci asta. Oricând ai nevoie să faci asta. E o formă de putere portabilă.
Şi revenind la poveste...
După ani de zile în care am practicat şi m-am educat continuu, şi după vânzări cărora le-am pierdut şirul… altfel stau lucrurile.
Acum oamenii plătesc 200 de euro pentru o singură oră de consultanţă cu mine.
Şi nu pentru că ar fi nebuni. Ci pentru că prin expertiza mea îi pot ajuta să genereze sume mult mai mari. Sau îi pot ajuta să nu îşi irosească bugetele mergând pe o pistă greşită.
Sunt acelaşi om care la 13 ani lucra în construcţii…
Diferenţa e că am deprins un set de abilităţi absolut esenţiale între timp. Abilităţi care se reflectă în vânzări reale, în afaceri reale, aici în România. Abilităţi care îmi permit să generez vânzări prin mesaje scrise.
Nu am ajuns aici peste noapte, dar nici nu a fost vreo magie.
De ce ţi-am spus
chiar acum povestea asta
În primul rând am vrut să cunoşti puţin mai bine omul de la care te-ai înscris să înveţi lucruri importante de copywriting.
Vreau să ştii ce a însemnat şi ce înseamnă copywriting-ul pentru mine şi de ce e atât de importantă misiunea asta - să ducem copywriting-ul din România la un alt nivel.
Pentru că povestea mea nu este şi nu trebuie să fie o excepţie.
De fapt foarte mulţi practicanţi ai copywriting-ului sunt oameni uşor non-conformişti, care nu s-au regăsit într-o profesie clasică. Dar şi-au îndeplinit visurile folosind puterea de a vinde prin scris.
Pe unii dintre ei o să-i cunoşti în e-mailurile viitoare.
Printre ei va fi şi cel care e considerat de mulţi a fi cel mai bun copywriter din istorie. Un om care a propulsat prin scris branduri precum Dove, Rolls Royce sau Schweppes şi care a triplat numărul de turişti care călătoreau între Statele Unite şi Marea Britanie.
Un om care nu a absolvit nici măcar facultatea, care a lucrat ca ajutor de bucătar la Paris şi care nu şi-a găsit niciunde locul... până a descoperit puterea copywriting-ului.
Ar mai fi multe de spus, dar am vrut neapărat să-ţi spun lucrurile astea încă din start.
Poate te inspiră. :)
Şi încă ceva…
Eu nu am fost un vânzător "înnăscut".
Dar am învăţat că să vinzi prin scris e diferit decât faţă în faţă.
Poţi să-ţi iei timp, să corectezi, să ceri feedback etc. Asta m-a încurajat la început. Şi bine am făcut să continui, pentru că asta mi-a permis să cresc şi să devin tot mai bun.
De fapt, există copywriteri care ţi-au vândut deja de sute de euro. Dar dacă i-ai vedea pe stradă, nici nu ai bănui. Cei care vând prin scris nu trebuie să fie carismatici, cum poate sunt cei care vând în faţa unui grup de oameni sau prin video.
Prin scris poţi să rămâi tu, aşa cum eşti.
Cam atât pentru astăzi.
| ||
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu