Primul compozitor rus care a dobândit faimă mondială, Piotr Ilici Ceaikovski este considerat adeseori drept cel mai romantic dintre compozitori. Însă în spatele tuturor marilor realizări s-a aflat un suflet sensibil și profund chinuit.
Născut la 7 mai 1840 în Kamsko-Votkinsk, în Rusia, Ceaikovski a fost un copil profund sensibil, care a excelat de la o vârstă fragedă la muzică și limbi străine.
Familia Ceaikovski în 1848. Piotr Ilici este primul de la stânga la dreapta. Foto: WikimediaÎntr-o epocă în care aristocrații ruși îi priveau de sus pe muzicieni și îi considerau în aceeași clasă socială cu țăranii, ideea unei cariere în muzică nu era o opțiune, așa că Ceaikovski a fost trimis la internat pentru a se pregăti să obțină o poziție respectabilă de slujbaș la stat.
La 19 ani, și-a finalizat studiile, s-a angajat la Ministerul Justiției și a început o carieră care să îi confere statut și un venit constant.
Ceaikovski a continuat să-și urmărească interesul pentru muzică participând la prelegeri la nou-înființata Societate Muzicală Rusă, al cărei scop era promovarea tinerelor talente muzicale din Rusia.
Trei ani mai târziu, în pofida riscurilor, a renunțat la statutul de funcționar și a devenit unul dintre printre primii studenți ai Conservatorului din Sankt Petersburg.
Acolo, a primit o educație formală în muzică și tehnici compoziționale din Europa de Vest. A continuat apoi să predea la aceeași instituție.
Piotr Ilici Ceaikovski în 1888. Foto: WikimediaLa acea vreme, muzica din Rusia diferea mult de cea din vestul Europei, iar meritele fiecăreia erau dezbătute aprins – la fel ca astăzi în multe domenii – pe un fundal în care mândria națională era cea mai importantă.
Ceaikovski și-a desăvârșit pregătirea la Conservator și a adăugat la elementele muzicale rusești cu care crescuse straturi occidentale, noi, dezvoltându-și propriul stil.Ceaikovski a explorat ambele lumi – rusă și occidentală – și s-a luptat pentru să fie acceptat în ambele tabere. Pentru urechile occidentale, muzica lui nu avea structură și disciplină; pentru ruși, era un comportament nepatriotic, vinovat de trecere la gusturile străine.
Din acest motiv, Ceaikovski a suferit amar de-a lungul vieții.Norocul lui Ceaikovski s-a schimbat în 1877, când a câștigat sprijinul emoțional și financiar al bogatei Nadejda von Meck. Generoasa bursă anuală de 6000 de ruble pe care von Meck i-a acordat-o – aproximativ de 20 de ori mai mult decât ar fi câștigat el ca funcționar public – i-a permis să renunțe la locul de muncă formal și să devină primul compozitor profesionist din Rusia.
Chiar dacă Ceaikovski și Nadejda von Meck au schimbat peste 1.200 de scrisori personale în decursul a 13 ani (adică aproape două misive pe săptămână), s-au întâlnit o singură dată – accidental și stânjenitor – și nu și-au vorbit niciodată față în față.
Nadejda von Meck. Foto: WikimediaDe fapt, von Meck însăși a impus încă de la început distanța drept condiție pentru acordarea sprijinului financiar. Ceaikovski, stângaci din punct de vedere social, a fost mai mult decât fericit să se conformeze.Ceaikovski era predispus la anxietate, la îndoială de sine și la crize de depresie. Ca artist, s-a îndoit multă vreme de opera lui.
Fiind și homosexual, un stigmat greu în Rusia secolului XIX, a dezvoltat, de asemenea, o ură de sine extremă și o teamă constantă.
Căsătoria sa cu Antonina Miliukova, fostă pupilă a sa, cu speranța că relația îl va „vindeca” de homosexualitate, a fost un dezastru, iar cei doi s-au separat definitiv după aproape trei luni chinuitoare pentru compozitor.
Ceaikovski bea și fuma în exces, iar când urca pe scenă era paralizat de trac și nevroze; se temea să nu cumva să miște capul greșit în timp ce dirija, drept pentru care își fixa o mână sub bărbie, iar cu cealaltă ținea bagheta.Această fobie a durat ani de zile, dar în cele din urmă a reușit să o depășească și chiar a finalizat cu succes un turneu în SUA, unde a dirijat concertul inaugural la Carnegie Hall în 1891.
Moartea și moștenirea lui Ceaikovski
Locul de naștere al lui Ceaikovski din Votkinsk, acum muzeu. Foto: Wikimedia La 5 noiembrie 1893, la vârsta de 53 de ani, Piotr Ilici Ceaikovski a fost diagnosticat cu holeră. A murit a doua zi. Deși nu a fost dovedit niciodată, s-a speculat că muzicianul a cedat în fața depresiei și s-a sinucis, otrăvindu-se cu arsenic, care imită simptomele holerei.Ceaikovski a scris unele dintre cele mai cunoscute și mai iubite piese muzicale create vreodată. Cele trei balete ale sale – „Lacul lebedelor” (1877), „Frumoasa adormită” (1889) și „Spărgătorul de nuci” (1892) – sunt preferate ale melomanilor din întreaga lume.Uvertura „1812”, compusă pentru a comemora victoria Rusiei asupra armatei napoleoniene în Bătălia de la Borodino, este una dintre cele mai populare opere muzicale scrise vreodată, deși compozitorul însuși a respins-o ca fiind „foarte zgomotoasă și complet lipsită de merit artistic, evident scrisă fără căldură sau dragoste.”
