CU RESPECT!

 Scrisoare de recunoștința

Te salut draga prieten si respectele mele draga prietena!

Mă voi adresa cu prieten atât pentru persoanele de gen masculine cât și pentru cele de gen feminin!

Este o scrisoare deschisă pe care o scriu unui prieten și am ales acum....să o scriu pentru tine. Nu scriu scrisori….ci mail-uri, mici poezii, etc…. Dar zilele astea sunt mai emoționat și îmi pun pe hârtie motivele de recunoștința pe care le am. Practic recunoștința de multi ani și am descoperit valoarea ei dincolo de ce scrie în cârti.

Iar tie iți mulțumesc ca suntem în aceiași comunitatea care Gândește Pozitiv, că ai spus DA de foarte multe ori invitației mele de a investi în prietenie, iubire și viată fericită, măcar prin propozițiile pe care le citești.

Iți mulțumesc că îmi oferi încrederea ta, că te implici și că susții bucuria de a trăi , a ta și a altor oameni din jurul tău într-o comunitate plăcută!

Iti mulțumesc că parcurgi aceste rânduri și că alegi cu atenție sursele tale de motivare și inspirație.

Vreau în jurul meu să am oameni cu calități, nu doresc altceva. Simt plăcerea unei strânse legături cu oamenii pentru care onoarea, demnitatea și cinstea au valoare. TOATE RELAȚIILE POT AVEA CONTINUITATE ȘI CALITATE DOAR ÎN CAZUL CÂND VALORILE OAMENILOR SUNT ACELEAȘI. Am o mare frică de omul care nu știe să explice ce înseamnă pentru el onoarea și îndeplinirea promisiunilor. Dacă cinstea o definește ca „încerc să nu mint sau, în cel mai bun caz, prefer să tac”, atunci, ca om, el este foarte trist. Cinstea înseamnă ceva mai mult. DACĂ OMUL NU POATE SĂ DEFINEASCĂ VALORILE MORALE, SĂ ÎȘI CONTROLEZE EMOȚIILE ȘI SĂ-ȘI ANALIZEZE FAPTELE, ESTE PIERDUT. Nici mintea, nici inteligența, nici studiile nu pot determina valorile morale ale unei persoane. Acestea se formează în interiorul nostru datorită sufletului nostru și a muncii îndelungate asupra propriei personalități. Ele transformă persoana nu doar într-o ființă vie, dar într-un adevărat OM. .

Doar calitățile morale înalte precum, demnitatea, respectul, onoarea, perseverența și puterea de caracter creează vibrațiile pentru suflet și îl fac pe om curat și luminos.

Iată de ce am ales să compun aceasta scrisoare de recunoștința draga prietene! Pentru mine tu întrunești aceste calități și iți mulțumesc!

UN AN NOU FERICIT CU MULTE REALIZARI!

Puterea de a fi optimist!

 Puterea de a fi optimist!

Vreau să fii mereu optimist!

Eu chiar sunt optimist?!

Cel puțin încerc!

Nu-i tocmai ușor!

Pentru aceasta caut soluții permanent.

Unde? Cum să găsesc optimismul?...

Îmi păstrez umorul.

Oare, am umor!

Eu vreau, dar ce spun …!

Cred în puterile mele.

Sunt puternic sau sunt gras și mă cred forțos!

Vreau să cred și să simt că pot primi și oferii mai mult.

Este mai greu să fiu optimist, este însă mai plăcut.

Plăcerea dă puterea, oferind prin iubire totul, simți că te înalți..!

Simt că trăiesc, simt că pot să zbor!

Sunt mai fericit!

Oare au apărut aripi în imaginația mea!

Pot spune că îmi este mai ușor să iubesc!

Mă bucur mai mult!

Mă bucur de ce mi se întâmplă frumos și magic!

Voi cum vă simțiți!

Vă iubesc!

Vă doresc multă putere pentru a realiza toate dorințele, cele bune și folositoare!

LA MULTI ANI FERICITI!

Cu respect O.P.!

Inima, are nevoie de răspunsuri!

 Mă întreb?

Ce sunt eu menit să fac?

Pot eu să fac toate lucrurile care îmi plac !?

Cine sunt eu menit să fiu?

Sau trebuie să alerg mereu , ca argintul viu!

Sunt momente când totul este clar,

Chiar dacă ochii văd, dar eu nu am habar!

Vreau dacă am ochi, să văd, să pot gândi firesc!

Căci viața este alta decât cea pe care o trăiesc!

Vreau să simt emoția, vreau să trăiască în mine,

Să mă bucur de tot ceea ce mi se cuvine.

Sunt momente când simt sclipiri în adevărata viață,

O viață ascunsă precum râul de sub gheață !

Uneori mă întreb când sunt întuneric , când sunt lumină!

Atunci, când sunt sigur pe mine, vreau să sar de pe trambulină !

Sigur vreau iubire, căci atunci apare strălucirea!

Clipele zbor , apare bucuria și plăcerea!

Încerc și deseori reușesc să alung întunericul din mine!

Ce căldură, ce strălucire, viața capătă limpezime!

Mă iartă timpul, când dăruiesc stropi de curcubeu!

Aș vrea ca aceasta să apară , să strălucească mereu.

Nimic nu se compară cu lumina unui zâmbet măreț,

Nimic nu poate înlocui căldura unei îmbrățișări de mare preț!!

VINO SĂ TE STRÂNG ÎN BRAŢE ! VINO SĂ NE BUCURĂM!

SĂ VEZI LUMINA DIN SUFLETUL MEU!

SĂ ÎI MULȚUMIM LUI Dumnezeu!

VINO SĂ ÎŢI TRANSMIT BUCURIE, FERICIRE!

CE LUMINĂ!

LA MULȚI ANI CU MULTĂ STRĂLUCIRE!

Tablou Corina Chirilă A dărui o inimă!

Cu bucurie și mulțumire!

 IUBIREA SE SIMTE DE SĂRBĂTORI!

Decorul se potrivește cu privirea,

Îmbrățișările cu mulțumirea,

Săruturile multe și dese cu mulțimea,

Zâmbetul este deja ceva familiar,

Brațele ușor încordate , par prezentate jubiliar!

Totul pare sigur, nimic nu e auxiliar.

Dragostea este plină de blândețe,

Iubire este melancolică și acoperită tandrețe,

Afecțiune stimulează multă noblețe.

Viața luminoasă izvorăște din gândirea curată!

Deschideți sufletul spre iubire de lungă durată!

SĂRBĂTORI CU IUBIRE CA-N POVEŞTI!

CU HOTĂRÂRE DESCHIDE UŞA SPRE LUMINĂ!

IUBIREA VA PĂTRUNDE ADÂNC ÎN INIMĂ!

Cu multă mulțumire!

18.12.2022 o.p.

Real , dar trist!

 De ce destramă așa de repede o relație de prietenie!

(întâmplări reale!)

În copilărie!… Am fost oare prieten cu cei cinci copii din Păuleasca, minunatul meu sat natal? Da, cinci copii eram pe ulița noastră , numită “Linia mare”. Eu, Gigel, Sande, Gogu si Anișoara. Ceilalți erau mai mici. Nici nu prea ii băgam în seama, deși participau la joacă! Făceam totul aproape împreună, când era vorba de joacă și chiar alte activități, pe care părinții ne puneau să le facem! Și totuși! Cu Gigel, cu care eram partener, la tot ce presupunea o echipă nu vorbeam. Fără ceartă, fără contraziceri, doar pentru ca , el supărat pe succesul meu la școala (am stat cu chirie în Zimnicea, la examenul de admitere în liceu, eu am fost admis), a crezut ca îi lezez “personalitatea”. Vezi , că nu mai era el primul! Mi-a spus pur și simplu, “Să numai vorbești cu mine!”. I-am dat curs cererii, rugăminții, nu știu cum să o numesc, deși continuam să jucăm mereu împreuna fotbal, eram mereu parteneri , vorbeam cu el , ca și când era a treia persoana căreia mă adresam! Așa a fost și așa a rămas și peste ani! Chiar și acum, ne salutăm , dând din cap sau ridicând brațul, dar nu ne vorbim!

Dacă la vârsta de atunci a copilăriei m-ar fi întrebat cineva ce este prietenia, nu aș fi știut să răspund corect, din acest motiv. Acuma cred că în copilărie omul își demonstrează cel mai elocvent calitatea de animal social; prin nevoia de a se afla împreună cu alte ființe, de a vorbi și de a asculta.

La bătrânețe, ce cred eu că este prietenia? Afinitatea dintre două ființe, întemeiată pe credințe, pe păreri, pe gusturi comune, însoțită de nevoia de a-și dezvălui una alteia sufletul... și capacitatea de a fi alături una alteia în orice împrejurare, cu alte cuvinte: la bine și mai ales la rău. O relație care uneori se țese cu greu și care se poate destrăma într-o clipă, dintr-o vorbă, care oricât ar părea de aruncată-n vânt, este rezumatul unor păreri și chiar al unor resentimente sedimentate de-a lungul timpului. Chiar și așa se destramă foarte repede!

Am fost în timpul activității mele un dușman convins al organelor de securitate. Chiar am avut mici conflicte cu ei! Datorită puterii mele de muncă și rezultatelor, am scăpat de unele pedepse destul de rapid, dar nu i-am uitat. Nu i-am urât ca oameni, le-am urât faptele și metodele lor! Spun toate acestea acum și le-am spus mereu! Le-am spus-o chiar în față! Ii alungam din locurile unde îmi desfășuram activitatea. Nu mă cred un erou, așa eram! Le spun acum, pentru că acum ceva timp în urmă am fost învinuit ca “ am fost securist!” . Vină adusă fără dovezi, m-a durut și am răspuns persoanei foarte dur, deși, era o doamnă! Nu m-am putu abține! Îmi pare rău! M-a durut așa de tare, încât am uitat că este soția prietenului meu! Avalanșa... produs instantaneu! Prietenia s-a distrus și orice relație s-a destrămat! Oare am greșit așa de tare! Lipsa de tact?! Nu pot sa răspund corect și clar, la aceasta! Și mă doare! Le respect dorința! Nu ne mai vedem! D-abia ne mai salutam!? Se repetă oare întâmplarea din copilărie!?

Și atunci, vine întrebarea? Atunci și prietenia ca orice pe lume, poartă stigmatul imperfecțiunii. Supusă fiind perciunii (greșelii) ca tot ce se află pe lumea asta. Sunt oameni la care țin, dar faţă de care nu mi-am dezvăluit niciodată sufletul. Poate pentru că viața ma învățat să n-am încredere deplină în nimeni, poate și pudoarea peste care n-am putut trece niciodată, și poate o anumită trufie, opunându-se exercițiului de umilință care uneori e numită spovedania. Am trăit sub egida unui principiu: teama de oameni, de a nu greși și rușinea față de Dumnezeu.

Deși, gândul la o viață de apoi, mă’ înspăimântă, cred că Dumnezeu există și, dacă oamenii ar fi mai atenți, ar putea observa manifestări ale pedepsei Lui și aici .„După faptă și răsplată" ,asemeni remușcărilor, pentru mine, înseamnă dovezi ale existenței Lui, îndemnuri pentru păstrarea unui echilibru în lume, oricât de puțini l-ar lua în seamă.

Și iată vechea mea întrebare: "Cum de se destramă așa de repede o relație de prietenie!?"

MI-E DOR!

 Ce dor....!

Doarme și nucul iar poarta-i uitată,

Tristă mi-e casa ce zace, în proprietatea cedată,

Unde mi-e lumea de altădată,

Unde ești mamă, unde ești tată?!

Din lumea de vis unde acum navigați

Putere nu mai aveți ca să fiți încântați!

Am lăsat și via și bucate pe masă

Căutând fericirea, construind o altă casă!

Departe de tot, părăsind copilăria!

Ce dor îmi e tată de casa părintească!

Cu câtă plăcere spuneam MERG ACASĂ!