AMINTIRI!

Cândva o fată , şedea cu mine la poartă

Şedea lângă mine, scriam în memorie cuvinte de iubire

Dacă aş fi scris în versuri, aş fi căutat o rimă cu uimire.

Trecând acum o generaţie, îmi amintesc  cu drag de minunata fată!

Ce oameni minunaţi erau pe acel meleag!

Şi atunci erau persoane îndrăgostite și fericite

Munceau cu drag, aveau mereu mâinile tocite

Iar bucuria nu îi da deloc în vileag!

Peste tot erau fapte normale, nici urmă de secrete

Fete iubeau băieţi, iar băieţii alergau după fete!

Nu era NIMENI sălbatic, totul părea frenetic

Alegam, ne jucam, visam, era idilic şi patetic!

Unde oare sunt ,Doamne, acele zile pline de lumină

Când nu ştiam sau nu vorbeam despre suspine

Te ridicam în slavă, mult pe Tine!

Toate zile erau pline de iubire , mulțumeam pentru ziua senină!

ESTE FOARTE GREU ACUM CU ZILE  SCURTE ȘI ÎMBĂTRÂNITE!

31.01.2021 fb

Să simțim bucuria vieții!

 

Să simțim bucuria vieții!

 

Simți nevoia să te răzvrătești,

Simți nevoia să răstorni paharul fericirii,

Închipuiri la porțile hazardate ale vieții!

Recuzita care enervează plăcerea,

A fost prinsă în lanțuri de oțel!!

Multe se întâmplă, puține se schimbă.

Alungite umbre, anunță întunericul!

Ne bosumflăm și reproșam venirii nopții!

Pantoful prințesei strălucește și la ivirea lunii!

Oglinda nu arată numai adevărul!

Devenim gânditori la necaz și durere!

Plăcerea ne modifică mereu în gândire!

Melancolia aleargă în pas cu iubirea!

Ești fericit, admiră lumina, simte bucuria vieții!

DOAR CUVINTE?!

 DOAR CUVINTE….

(cand vor fi reale fapte)

Nu-mi mai incap in piele

C-am scris cuvantul stele

Acum sunt plin de speranta

Si nu o spun cu aroganta!

Azi voi folosi si cuvantul sfant

Chiar daca nu e vorba de mormant

Ci de al nostru vechi pamant

Iar cred ca la inchiere

Voi vorbi si de PUTERE,

Nu vreau sa uit nici de DURERE

Caci ne sugruma sigur in tacere

Nu vreau sa stiu ca se traieste

In viata de huzur, doar misleste!

Chiar daca guvernantii mai fac spume

Nu-s cei mai cinstiti oameni de pe lume!

Privitil, adanc, in gand si-n palma

Veti vede urma furturilor ca reclama

Faptele lor CORECTE, drepte

Sunt scrise doar pe burete

Pana si natura

Le-a schimbat faptura!

Voi sefi in furtisaguri si minciuni

Priviti in sus la cel sfant

Faceti-va un legamant

Iubiti oamenii de pe acest pamant!

Lunga e umbra trecutului

Mii de oameni au murit

Ca o tara sa ramana verde

Sute de copaci au dainuit

Au inflorit, au radacinile adanc infipte

Furtuna poate sa doboare pe cei izolati

Padurea va fi pentru vecie

Izvoarele sunt limpezi si apa cristalina

In care se oglindeste istoria romana!

"Eroii vor fi de straja mereu!"

16.01.2019

BUCURII ÎNVĂȚATE DE LA TATA!

 Mareția omului stă în suflet!

Măreția sufletului stă în caracterul lui!

Frumusețea sufletească stă în plăcere de a dărui,

Frumusețea gândurile tale stă în puterea de a iubi!

Bucurati-vă , vă rog, de împlinirea gândurilor!

Povestește despre suflet, pentru suflet, prin vorbe de duh!

Sufletul tău cere iubire!

Bucuria vine din iubire!

Cu inima deschisă, simți bucuria mai apoape!

Bucurii învățate de tata!

Onoare și cinste lui ,

acum când au trecut 15 ani de la înălțare la cer!

Mulțumesc , tată!

NU PLECA!

 Nu pleaca

Spune încet, în şoaptă ,doar la revedere

Capul nu-l întoarce acum,

S-ar putea să vezi picături de rouă în ochii mei

Nu pot şi nu trebuie să-mi arăt tristeţea

Nu vreau să par cu inima frântă

Eu ştiu că iubirea mea te-ajută

Să vii la mine-n braţe!

Vino, vino de mă sărută!

Ce dulce! Ce căldură!

E dragostea pe care o simt pentru tine.

Restul , sunt ...

Amintiri ...

Tristețea ...

Melancolie ...

Singurătatea ...

Vise ...

INTREBĂRI DIN… PANDEMIE!

 

INTREBĂRI DIN… PANDEMIE!

Răzleţite prin fagurii alfabetului ( măreţe, clare, jucăuşe)

Literele încearcă să formeze cuvinte

(Primul cuvânt pare să fie speranţă)

Speranţă pare să fie odorul din minte,

Puterea permite să crească răbdarea.

Purificat , cutreierat, febril, infantil

Un vers INUTIL dar plin de energie!

Scris de un tip febril.

Pământul cuvintelor le-a îmbinat,

Iar prima propoziţie a fost despre mulţumire!

Omul, la început, a mulţumit pentru dreptul de a iubi!

Încet-încet a format fraze lungi de iubire,

Unde mulţumirea a devenit o plăcere,

Apoi aceasta a descoperit dragostea

Când a furat primul cuvânt de pe buze!

Dulceaţa lui a făcut să repete fapta,

Iar faptele au descoperit îmbrăţişarea!

Ce plăcută este o îmbrăţişare!

Câtă căldură, un foc molatec,

O plăcere energetică, care a dus... la împreunare!

Oare mărul a fost înainte sau după!