AMINTIRI!

Cândva o fată , şedea cu mine la poartă

Şedea lângă mine, scriam în memorie cuvinte de iubire

Dacă aş fi scris în versuri, aş fi căutat o rimă cu uimire.

Trecând acum o generaţie, îmi amintesc  cu drag de minunata fată!

Ce oameni minunaţi erau pe acel meleag!

Şi atunci erau persoane îndrăgostite și fericite

Munceau cu drag, aveau mereu mâinile tocite

Iar bucuria nu îi da deloc în vileag!

Peste tot erau fapte normale, nici urmă de secrete

Fete iubeau băieţi, iar băieţii alergau după fete!

Nu era NIMENI sălbatic, totul părea frenetic

Alegam, ne jucam, visam, era idilic şi patetic!

Unde oare sunt ,Doamne, acele zile pline de lumină

Când nu ştiam sau nu vorbeam despre suspine

Te ridicam în slavă, mult pe Tine!

Toate zile erau pline de iubire , mulțumeam pentru ziua senină!

ESTE FOARTE GREU ACUM CU ZILE  SCURTE ȘI ÎMBĂTRÂNITE!

31.01.2021 fb