vineri, 31 iulie 2020

Bunicile noatre!

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni"Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau stevia.

Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată cu sare, cartofi pai prăjiți în tuci, mămăligă cu brânză și smântână, lapte chișleag, brânză de la sare și-o roșie coaptă la soare.

Care ne așteptau dimineața, în vacanțele de iarnă, cu ceai de izmă și pâine cu magiun de prune, în timp ce ele mâncau mămăligă prăjită pe plită, frecată cu un cățel de usturoi, că era post.

Bunicile noastre care nu se plângeau niciodată că nu mai știu ce să gătească. Așa că găteau mereu diversificat și echilibrat, atât de echilibrat că ar fi invidiate azi de orice coach în ale mâncatului bine și bun.

Și când chiar nu mai știau ce să gătească, deși, repet, asta nu prea se întâmpla, mergeau în grădină și-și umpleau pestelca (sorțul, cum ar veni) cu fasole, morcovi, păstârnac, pătrunjel, ceapă, un ardei, vreo două roșii, pătrunjel, leuștean. Făceau o ciorbă adevărată, doar din legume, acrită cu aguridă sau cu borș proaspăt, și nimeni nu întreba dacă mâncarea are destulă proteină, căci era bună și noi eram recunoscători că suntem sănătoși și o putem mânca.

Bunicile astea minunate care, de Paști și de Crăciun, frământau colaci și pâini și mai ales cozonaci cum nu face nici mama lui Jamie Oliver. Aveau ele rețetele lor și, habar nu am cum, deși nu aveau cântare de bucătărie inteligente, cum avem noi, nici roboți deștepți, cozonacii lor erau mereu niște Dumnezei bine crescuți, cu aluat dulce și umplutură de ținut minte o viață. Înghit în sec.

Bunicile astea ale noastre munceau ziua întreagă și nu-și luau niciodată liber de la nimic, căci nu aveau încotro. Nici ani sabatici nu au avut, nici nu știu ele ce sunt acești ani sabatici. Doar duminica le era sfântă și liberă. Atunci se așezau pe prispă și își trăgeau sufletul, atunci le veneau rude în vizită, atunci scoteau o carafă de vin rece, din beci, și puneau pe masă o plăcintă cu brânză (fără stafide, căci se găseau rar și greu, nu erau pe toate drumurile, ca acum). Nimeni nu strâmba din nas la zahărul pudrat deasupra plăcintei, și toată lumea zicea „Sărut mâna, foarte bune!”. „Să trăiți ani mulți”, așa ne răspundeau.

Bunicile astea, multe dintre ele, nu și-au părăsit satul decât, poate, când au mers în vizită la copii, la oraș, dacă aveau, sau în vizită la medic, tot la oraș, dacă nu se putea rezolva la dispensar (și de obicei nu se putea).

Femeile astea care ne-au luat cu ele pe dealuri, când mergeau la prășit și ne-au bătut la cap mereu să punem mâna pe carte, să învățăm, să avem o școală, să fim oameni la casele noastre, să nu ajungem la sapă.

Care ne pupau (și, dacă avem noroc, pe unii dintre noi încă ne pupă) pe ambii obraji, apăsat, uneori zgomotos, dar cu drag și cu dor. Și ne strângeau (și ne mai strâng încă, pe unii) în brațe și uneori aveam impresia că nu vor să ne mai dea drumul. „Vă iubește mamaia”, ne spuneau, iar noi, ca proștii, habar nu aveam să răspundem cu un „Te iubesc, mamaie!”.

Bunicile astea enervante, uneori, mai ales când ne puneau să adunăm gândacii roșii de pe frunzele de cartofi din grădină. Și ne mai enervau și când ziceau să nu mâncăm toate merele/ prunele/ perele/ caisele/ avramele/ piersicile înainte de coacere. Bine, noi oricum nu le ascultam mereu, drept pentru care mâncam toate gorgoazele. Uneori, de cele mai multe ori, nu le mai spălam, că oricum le ștergeam de tricou. Și ne mai enervau când ne chemau la masă fix când eram în plin elan cu elasticul, rațele și vânătorii, nouă pietre, țară, țară, vrem ostași, flori, fete și băieți, frunza, lapte gros și alte minuni.

Bunicile astea ale noastre, care se purtau frumos cu animalele și le vorbeau, că doar și ele sunt suflete, ne spuneau mereu, și de la care noi am învățat că, fără nicio excepție, și animalele sunt un fel de oameni.

Care nu se supărau niciodată că nu le sunam mai des.

Care tăiau mămăliga cu ață albă. În semnul crucii, că așa apucaseră de la mamele lor.

Femeile astea bune care, dacă făceau un blid de mâncare, nu-l țineau doar pentru ele, ci împărțeau. Unde mănâncă o gură, mai mănâncă una, zicea mamaia, și mereu gurile erau mai mult de două, dar tot mai rămânea.

Bunicile astea care țineau post intermitent înainte de a se fi scris despre acest concept. Țineau post miercurea și vinerea și nu numai fiindcă așa zicea preotul în biserică, ci fiindcă și stomacul mai are nevoie de câte o pauză, când și când, așa credeau. Mâncau mereu doar la masă și nu ronțăiau aproape niciodată nimic între, așa că nu au avut nevoie niciodată de vreo cură de slăbire.

Bunicile noastre care ne spuneau mereu, când ieșeam pe poartă, „aveți grijă acolo, la București, să nu mă faceți de râs. Fiți oameni!”.

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă.

Nu că n-aveau tocător din lemn, dar le era mai ușor așa, nu mai pierdeau vremea: tăiau ceapa în podul palmei, deasupra castronului cu salată de roșii, în doi timpi și trei mișcări, căci lumea era deja în jurul mesei mici, din lemn, și aștepta cu furculițele pregătite.

Bunicile astea ale noastre sunt unele dintre cele mai prețuite comori și, dacă ne-am aduce aminte, din când în când, să ne întoarcem la ele și la lecțiile pe care ni le-au dat, fără să ne scoată vreodată la tablă, tare bine ne-ar mai fi.

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă; de bunicile astea ne va fi mereu dor."

joi, 30 iulie 2020

Ce bine!

Totul curge natural:

✅  momentele de afecțiune sunt din plin;

✅  conversațiile sunt profunde și palpitante;

✅  apropierile sunt incitante și pline de savoare;

✅  totul pare atât de frumos și te simți atât de norocos/norocoasă că ți-ai găsit sufletul pereche.

miercuri, 29 iulie 2020

50 de sfaturi care te vor face să înțelegi viața așa cum este

Însoară-te cu cea mai bună prietenă / mărită-te cu cel mai bun prieten. Dacă omul cu care te simți liniștit, confortabil încă nu este soțul/soția ta, schimbă acest lucru! Desigur doar, dacă nu este vreo rudă de-a ta.
Nu înceta să înveți. Dacă vei trece prin viață fără să iei ceva cunoștințe, pierzi foarte multe. Dezvoltă-ți inteligența încontinuu.
Iartă cât de mult poți – de la supărare nu ai nici un folos.
Fă lucruri gratuite, nu cere bani în schimb.
Timpul trece mai repede decât crezi. Iar odată ce crești, viteza lui se dublează sau chiar se triplează.
Unele lucruri nu se pot învăța. Ele se simt și se trăiesc…
Bogăția materială nu contează atât de mult.
Nu te minți.
Din trecut poți învăța multe, dar nu poți să trăiești în el.
Nivelul bunăstării se măsoară în numărul de momente fericite, dar nu în numărul bunurilor materiale.
Trăiește pentru tine, dar nu pentru alții.
Învață să accepți critica.
Prețuieste oamenii din viața ta.
Bucură-te pentru cei ce sunt fericiți.
Acceptă-ți slăbiciunile.
Acceptă provocările vieții în fiecare zi.
Calitatea este mai importantă decât cantitatea.
Nu te atârna de lucrurile materiale.
Caută oameni cu viziuni diferite asupra vieții și încearcă să le înțelegi ideile.
Să trăiești o viață bună – e singurul mod de ai convinge pe cei din jur.
Nimeni nu știe tot.
Nu este nimic rău sau rușinos în a spus „Nu știu”.
Nu permite lucrurilor să pună stăpânire pe tine.
Ieși în stradă și fă ceva împreună cu ceilalți oameni.
Nu te grăbi.
Nu poți să fii pe placul tuturor.
Fă greșeli. Multe greșeli.
Folosește crema cu protecție solară.
Încetează să gândești mult și acționează.
Cântă și dansează de fiecare dată când ai ocazia.
Vei prețui ceea ce ai doar când vei pierde ceva.
Dacă nu ai dreptate, înghite mândria și cere-ți scuze.
Oamenii nu sunt singuri în singurătatea lor.
Dragostea – nu este, desigur, tot de ce ai nevoie în viață, dar dacă ea lipsește sub orice formă, viața este pustie.
Viața va deveni de un milion de ori mai simplă dacă vei vedea în oameni ceea ce este bun, dar nu ceea ce este rău.
Iarba este mai verde acolo unde o uzi.
Banii sunt o posibilitate, dar nu un scop al vieții.
Nimeni nu îți poate schimba viața în bine, doar tu o poți face – rezolvă-ți problemele. Unii oameni doar te pot ajuta în acest drum.
Să fii un geniu cu un IQ ridicat nu are nici un rost dacă nu faci ceva bun pentru societate.
Oamenii sunt principalele tale resurse.
Repetarea este mama învățării.
Sinceritatea – cea mai bună calitatea a unui om.
Ascultă mai mult decât să vorbești.
Cel mai important este să fii hotărât și să ai o motivație.
Nu uita niciodată de faptul că ești OM.
Oprește cursa nebună a vieții tale, fă o pauză.
Tu esti singurul om care poate controla nivelul fericirii tale. Ești fericit atât cât îți permiți tu să fii fericit.
Practică mai des activitățile care îți plac decât cele care ești obligat să le faci.
Inspirația contează foarte mult, dar își pierde sensul atunci când nu faci nimic.. Tu ești fericit. Viața ta este un cadou. Prețuiește asta.

INVATATURI

Lipsa recunoștinței îți încețoșează vederea. În absența gratitudinii te transformi într-o floare ale cărei petale uscate cad, una câte una. Ai devenit vulnerabil, aceasta se simte. Încet, încet, apar înșelătorii care îți promit că îți vor vopsi fiecare petală ca lumea să nu cunoască greutățile care te încearcă. Dar masca fericirii nu îți poate dărui fericirea. Tu caută acceptarea și îmbrățișează recunoștința, scrie devorbacudumnezeu.com.
Atunci când este recunoscător, omul este mai frumos și atrage în viața lui tot ce e mai bun. Repet, el atrage în viața lui tot ce e mai bun, nu ce este mai ușor sau mai confortabil. În ciuda aparențelor, viața este cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat vreodată. Poate aștepți de milioane de ani șansa de a trăi acum aici și așa, însă, tu obișnuiești să fii nemulțumit de situația ta.
De multe ori, atunci când nu îți ajung banii să îți cumperi o mașină, uiți că ai un scuter, o bicicletă și câteva perechi de role dar și un dulap întreg de pantofi, iar în discuțiile cu prietenii obișnuiești să spui că viața nu ți-a oferit nimic, decât un sac cu învățături cărora nu le-ai asimilat încă sensul.
Un câine este un câine. O pisică este o pisică. O pasăre este o pasăre. Pasărea nu își dorește să devină pisică. Pisica nu ar da pe nimic abilitatea ei de a se cățăra, iar câinele nu ar renunța la entuziasmul lui. Nu te compara cu nimeni, nu permite ca fericirea ta să depindă de altcineva. Ele sunt învățături care te dăruiesc pe tine ție.
Caută învățături despre viață în oameni ori în poveștile lor, în experiențele tale, nu doar în cărți. Cercetează totul și păstrează ce e bun. Dar nu Îl confunda pe adevăratul Creator cu dumnezeii inventați de oameni. Adevăratul Creator este cel care te contactează fără liturghie sau cablu USB, reține.
Cei care reușesc să păstreze adevărul neîntinat, învățături care vin de la Dumnezeu, deci, nu îl amestecă cu religiile ori tradițiile bisericești pământești, sunt sfinți, oameni mulțumită cărora această rasă a ajuns la nivelul acesta. Căci dogmele și instituțiile au mai cunoscut în trecut extincția și nu doar o dată, oamenii au nevoie să fie eliberați exact de ceea ce luptă ca să apere.
Fii bun și tolerant din proprie inițiativă, nu respectând vreo regulă sau din teama de pedeapsă, ca să trăiești veșnic. Altfel dispari împreună cu religiile în ale căror clădiri nu mai intră astăzi nimeni, și nici pe post de muzee omenirea nu mai are nevoie de ele.
Dacă un om este religios sau ateu, sau naționalist, sau homosexual, sau a fost afectat de alte programe dăunătoare asemănătoare, împotrivește-te programelor care îl batjocoresc, dar pe om iubește-l, nu îl urî. Caută să îți dezvolți o gândire sănătoasă. Dacă soția ta se îmbolnăvește, tu luptă-te cu boala, nu îți urî soția, pe ea iubește-o așa cum știi!
Atunci când pleacă cineva drag de lângă tine nu fii preocupat cum îi va fi îngropat trupul, ci fii curios unde a plecat spiritul ca să nu rămâi blocat în formă, prizonier în spațiu și timp. Închisoarea minții se dizolvă în clipa când lumea exterioară trece prin inima ta. Și chiar dacă ți-o sfâșie, o filtrează.
Fiecare om poartă o poveste impresionantă imprimată în sufletul său. Fiecare om duce o luptă cu el însuși de când se știe. Și toți trec prin perioade mai grele la un moment dat. Unii se confruntă cu o boală sau cu un divorț, alții au fost înșelați, cei mai mulți luptă cu sărăcia ori indiferența din partea celorlalți. Fii tolerant, acceptă faptul că despre oameni nu știi nimic.
În viață fiind ocupat cu gestionarea aplauzelor nu te vei putea bucura de realizări. Cele pe care le citești acum sunt învățături vitale. Viața nu se derulează niciodată așa cum ți-ai imaginat, însă merge în ritmul ei misterios și perfect, tot ce ai nevoie să faci este să îi permiți să curgă.
Dacă ai hotărât să câștigi toate bătăliile nu te certa cu nimeni. În schimb, curăță-ți lista de prieteni de pe Facebook, agenda din telefon, cercurile de prieteni și grupurile de la serviciu. Fii selectiv ca să nu te sufoci și pregătește-te să o iei de la zero de fiecare dată când este necesar. Orice schimbare este binevenită.
Învățături care te eliberează
Maturizează-te din timp, dar nu înceta niciodată să mai fii copil. Adună un braț de frunze de toamnă și aruncă-le în aer în timp ce te grăbești spre birou. Alege una și folosește-o ca semn de carte, aceasta îți va aminti mereu de cele câteva secunde în care ai fost un om liber. Nu îți pierde speranța, răbdarea aduce acceptarea și înțelegerea, în viața ta se așterne liniștea.


Oamenii care au un vis și îl urmează sunt oameni de calitate. Viața, nu e despre a disprețui, a urî, a aduna audiență în mediul online, pe care să o împarți în două tabere, care să îți hrănească egoul și să îți umple buzunarele. Căci în funcție de cât iubești, atât de fericit ești.
Personal am întâlnit mulți oameni pe internet care se oferă să te învețe cum să câștigi bani cerându-ți bani și mi-a fost milă de ei. Ei închiriază locații de vis și mașini scumpe, pe care ți le prezintă, pretinzând că le aparțin și vor să te ajute să atingi și tu nivelul dacă le vei cumpăra cursurile. Până în momentul când adevărul va ieși la iveală ei se vor fi îmbogățit deja.
Dar am întâlnit și spiritualiști, așa ziși deținători ai cheii vindecării, din care vindeau contra cost cu țârâita ca să nu le fie descoperită mișelia. Atunci am înțeles că pentru fiecare faptă de-a noastră am plătit deja, ceea ce am devenit este reflexia faptelor pe care le-am săvârșit în trecut.
Dacă ai rămas fără cuvinte și te întrebi cum am căpătat claritatea și puterea de a scrie așa ceva sau ce mă împinge să mă dedic cauzei umaniste, să cunoști că vindecarea nu poate fi cumpărată cu bani, iar adevărul aparține tuturor oamenilor. Oamenii, e aproape imposibil să trăieşti alături de ei însă nu poţi trăi singur. Aşadar, trăieşte în mijlocul tuturor dar concentrează-te pe interior.

joi, 23 iulie 2020

Metoda ”Burrito”

Aveti nevoie doar de butasi de trandafiri, ziare, apa si pungi de plastic.
Metoda ”Burrito”, asa se cheama trucul despre care vorbim, presupune invelirea in hartie umeda a butasilor de trandafiri. Alegeti acei butasi care sunt cat un creion normal, daca sunt mai grosi este foarte bine dar mai subtiri decat atat nu este recomandat.
Lungimea trebuie sa fie de 15-20 de cm. Trebuie sa precizam ca taierea de jos a butasului se face ca de obicei, sub un ochi iar cea de sus aproximativ intre doua ochiuri. La fel de important de retinut este faptul ca trebuie sa alegeti numai butasii sanatosi, fara vreo urma de boala. Daca cel putin un butas va avea o simpla pata de mucegai sau alta boala atunci este posibil ca in timpul pastrarii sa fie afectati toti ceilalti butasi care sunt sanatosi.
Procedura este simpla: strangeti butasii intr-un manunchi si inveliti-i intr-un ziar in asa fel incat sa fie acoperiti din toate partile. Unii gradinari prefera sa puna intre butasi un strat subtire de muschi de pamant, care regleaza nivelul de umiditate. Acest buritto din ziare si butasi trebuie inmuiat in apa, dar nu foarte mult. Puteti umezi o bucata o tesatura, sa o scurgeti putin si sa inveliti in ea ”turtele”.
Daca nu a inghetat pamantul puteti planta butasii dupa ce au format radacini. Ei se planteaza, ca de obicei, cu un ochi deasupra solului iar restul in pamant. Se acopera cu o sticla de plastic, care va fi ca o mini-sera si ei vor creste treptat peste iarna. Aceasta metoda se potriveste si pentru soiurile care se inmultesc mai greu prin alte metode.
Una din cheile acestei metode este ca hartia in care vor fi inveliti butasii sa fie foarte bine scursa, sa nu curga nici o picatura de apa din ea deoarece favorizeaza mucegaiul, dar sa nu fie nici prea uscata fiindca se usuca butasii.

nascut in septembrie

Luna septembrie vine cu elemente specifice inceputului de toamna. Cei care se nasc intr-o astfel de luna au o structura cu totul aparte, sunt de o curatenie si puritate rar intalnita, iar ultimele 10 zile din septembrie apartin balantei unde guverneaza Venus, romantismul, belsugul.

Ce inseamna ATASAMENT?

Conceptul de „renuntare la atasamente„ este unul foarte delicat si dificil de inteles de mintea noastra conditionata atatia ani intr-un anumit fel si anume aceala al atasamentelor, astfel incat credem ca aceasta este normalitatea.

Cand ma intreaba diverse persoane „Cum renuntam la atasamente?”, raspunsul meu este diferit, in functie de ceea ce are nevoie persoana respectiva si unde se afla in calatorie.

Insa prima oara intreb „De ce vrei sa renunti la atasamente?” intrebare la care majoritatea se blocheaza.
„Pai am auzit ca asa trebuie sa facem. Toata lumea vorbeste despre asta”.

Raspunsul meu este „Depinde...”.
Depinde de stadiul evolutiei tale si unde te afli in calatorie.

Pentru o persoana care este intr-o stare de inertie, lene, depresie si o vibratie foarte joasa in general (Tamas), faptul ca isi dezvolta un atasament fata de a obtine ceva, a castiga bani, sau de o alta persoana, ii va da motivatia si energia sa iasa din acea stare joasa.

Adica sa treaca intr-o stare si vibratie de tip Rajas (Pasiune, agitatie, dorinta nelimitata).
Asta este starea pe care o provomeaza societatea: sa devii cel mai bun, sa intri in competitie, sa obtii cat mai multe: pozitie, faima, bani, posesiuni etc.

Nimic rau pentru o persoana care se afla in Tamas, pentru ca te ajuta sa iesi de acolo (unde e suferinta permanenta) si sa ajungi in Rajas.
Insa aici, in starea Rajas apar ATASAMENTELE.

Ce inseamna ATASAMENT? Sa consideri ca obiectul dupa care tanjesti sau de care tii cu dintii ca sa nu il pierzi (casa, persoana, banii, functia etc) este sursa FERICIRII tale.
Numai ca sunt doua probleme aici:
  1. Obiectul pe care ai ales sa iti bazezi Fericirea este IMPERMANENT- adica mai devreme sau mai tarziu va disparea si vei experimenta emotia opusa – Nefericire. Aceasta este o metoda prin care ajungi sa te invarti in cerc, precum soricelul care alearga in caruselul sau.

2.Dorinta este nelimitata - adica dupa ce ai obtinut lucrul respectiv, dupa o satisfactie temporara, vei constata ca tot nu esti fericit si vrei mai mult.

De fapt, procesul este mult mai subtil decat atat. In mintea ta apare un gand sau vartej energetic (vritti) declansat de o dorinta de a avea sau experimenta ceva.
Acest gand se amplifica si produce multa agitatie mentala pana cand acel „ceva„ este atins sau experimentat.

Abia apoi acel vritti (vartej energetic care agita mintea) se linisteste si apare Pacea, Bucuria - de fapt experiementezi Pacea interioara care este deja acolo - insa care era impiedicata a fi simtita/ experimentata de chiar agitatia mintii declansata de dorinta de a obtine telul propus.

Astfel ca Atasamentul, acest model de a cauta Fericirea in Exterior, este unul sortit esecului si nu ne face decat sa irosim multa energie degeaba.


A renunta la atasamente este intr-adevar cheia Fericirii pentru o persoana care a inteles acest aspect, adica a dezvoltat VIVEKA (Discernamant/Discriminare intre Real si Ireal) si reuseste sa isi gaseasca Fericirea in SINE, dincolo de obiectele exterioare.

Termenul in sanskrita este VAIRAGYA= non-atasament.
Non-atasamentul nu este posibil fara VIVEKA (discernamantul pur) si fara Practica Spirituala.

Astea ne ajuta sa vedem mai mult decat putem in prezent, cu o minte Rajas.

Ce este interesant este faptul ca o persoana oricat de inteligenta ar fi, daca are un intelect Rajas nu va putea niciodata intelege cum sta treaba cu „Non- atasamentul”- pur si simplu informatia nu patrunde pentru ca este pe un alt palier vibrational.

Asa ca, daca te afli in momentul in care iti pui intrebari legate de „cum renunt la atasamente”, probabil ai constatat ca ceva nu merge in modelul pe care l-ai urmat pana acum in incercarea de a fi Fericit/a si cauti altceva.

Nu are nici un sens sa iti dezvolti IQ-ul pentru ca nu te va ajuta decat la job, nu insa si in a percepe Realitatea.

Ce poti face, insa, este sa incepi sa te purifici, sa purifici toate planurile, inclusiv intelectul si, abia apoi, vei putea incepe sa percepi ca exista si altceva, un alt mod de A FI.

Cum faci asta? Prin Practica Spirituala!

Asa aprinzi farurile si vezi un pic mai departe... si apoi si mai departe. Si tot asa.
Sper ca am reusit sa aduc un pic mai multa claritate prin acest scurt articol... sau poate macar sa iti pui si mai multe intrebari:)

Conceptul de Atasament (si Non-Atasament) este foarte sensibil si ne trebuie ani sau chiar vieti sa il intelegem cu adevarat... si nu il putem intelege decat experimentandu-l, traindu-l in situatii reale din viata de zi cu zi.

materia intunecata

Materia întunecată


Foto: Getty Images

Materia întunecată, așa cum indică numele ei, nu are lumină. Nu absoarbe și nu emite radiații, deci nu poate fi văzută direct.
Dar oamenii de știință știu că ea există datorită efectului gravitațional pe care îl exercită asupra altor elemente și asupra structurii universului.
Mulți experți cred că materia întunecată este compusă din particule masive care interacționează foarte slab între ele și că tocmai din acest motiv nu a putut fi detectată până acum.

Ce sunt si de ce avem dureri de cap?!

Durerea de cap este una dintre cele mai vechi si comune scuze pentru a evita o situatie nedorita. Dar ce ne facem cand durerile de cap sunt reale, inconfortabile si chiar ne impiedica sa participam la activitatile de zi cu zi?
Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca jumatate din populatia adulta la nivel mondial va experimenta cel putin un tip de durere de cap pe parcursul vietii, insa majoritatea dintre noi nu stim care sunt cauzele si de ce avem dureri de cap.

Ce sunt si de ce avem dureri de cap?

Sub incidenta durerilor de cap intra orice durere resimtita la nivelul capului. O durere de cap poate aparea pe o parte sau pe ambele parti ale capului, poate fi izolata intr-o singura regiune, poate radia dintr-un singur punct sau poate fi resimtita ca o presiune la nivelul craniului.
O durere de cap poate fi simtita ca o pulsatie, o durere ascutita sau intensa si poate aparea dintr-o data sau se poate instala gradual. Ca durata, putem sa experimentam dureri de cap zilnice sau episodice.
Durerile de cap sunt grupate in trei categorii:
1.      Vasculare, unde cea mai comuna este migrena care provoaca durere pe o parte sau pe ambele parti ale capului, senzatie de greata si in unele cazuri, tulburari de vedere.
2.      Contractii musculare (tensiune), caz in care muschii faciali si cei ai gatului se contracta.
3.      Inflamatorii,  cand durerea de cap reprezinta un simptom pentru o alta afectiune.
Durerile de cap pot fi si un semnal ca te confrunti cu o cantitate prea mare de stres sau ca parcurgi o perioada de suferinta emotionala.

Dureri de cap – cauze

Durerile de cap pot fi primare, fara sa fie cauzate de o alta afectiune, sau secundare cand sunt un simptom al unei afectiuni mai grave, conform International Headache Society (IHS).
Durerile de cap primare pot fi rezultatul tensiunii musculare si al eliberarii unor substante chimice ce au efect asupra dilatarii vaselor de sange de la nivelul capului. O durere de cap primara nu este un simptom si nici o boala in sine. Cele mai frecvente dureri de cap primare sunt migrena, migrena cu aura, cefaleea cluster sau tensiunea la nivelul capului. Aparitia durerilor de cap primare poate fi favorizata de anumiti factori externi precum fumatul, stresul, pozitia incorecta a corpului, alimente procesate care contin nitrati sau lipsa somnului.
Durerea de cap secundara reprezinta un simptom pentru o afectiune mai grava. O astfel de durere se poate instala in conexiune cu sinuzita acuta, meningita, anevrismul sau o tumora.

Care sunt cele mai frecvente zone pentru durerea de cap?

Creierul in sine nu simte durere, prin urmare o durere de cap este de fapt o durere a nervilor si a muschilor de la nivelul capului si gatului sau a menigelui, membrana care protejeaza encefalul si maduva spinarii. Durerea pe care o resimtim este perceputa de terminatiile nervoase de la nivelul capului.
In functie de zona unde se resimte durerea, poti sa identifici ce o provoaca:
1.      Durerea de cap la ceafa poate semnala deshidratare si tensiune la nivelul corpului.
2.      Durerea de cap in zona fruntii poate semnala oboseala ochilor sau o infectie la nivelul sinusurilor.
3.      Durerea de cap in crestetul capului poate sa apara atunci cand ai febra, esti racit, sau in urma unui efort fizic extenuant.
4.      Durerea de cap din jurul ochilor poate sa apara in urma racelii, gripei sau sinuzitei.
5.      Durera in zona tamplelor se poate instala pe fondul oboselii cronice, dar si a fenomenelor meteo (daca esti meteosensibil).

Dureri de cap – tratament

Cea mai buna metoda de a trata o durere de cap este odihna. Daca durerea nu este cronica, poti folosi o compresa rece pe care sa o aplici pe frunte, sa eviti temperaturile extreme si sa-ti mentii glicemia la cote normale.
Daca experimentezi dureri de cap zilnice, intense sau daca acestea nu dispar dupa un tratament clasic, este cazul sa-ti faci o programare la un medic specialist. Acesta va putea sa-ti dea un diagnostic clar si forma de tratament adecvata tipului de durere de cap cu care te confrunti.
Nu ignora durerile de cap si nu le lasa sa-ti afecteze viata, impiedicandu-te sa participi la activitati, sa te odihnesti sau sa te simti bine

miercuri, 22 iulie 2020

Cum și de ce apare nemulțumirea?

Aș vrea să vă vorbesc astăzi despre nemulțumire, despre ceea ce simțim atunci când suntem nemulțumiți, pentru că sunt convins că ați trăit deseori un astfel de sentiment.
Într-un exercițiu de conectare cu sine, am constatat că, adesea, în trecut, mintea mea era copleșită de nemulțumire. Simțindu-mă în acest mod și gândindu-mă la nemulțumire și la faptul că mă simt astfel, a apărut și frica de judecată.
Nemulțumirea din mine a declanșat tipare vechi, pe care am stat să le observ, să înțeleg prin ele de ce și cum se întâmplă. 
Prin exercițiul acesta al observării, care mi se pare extrem de bun de practicat, am reușit să înțeleg dacă și în ce măsură nemulțumirea din trecut, respectiv acele tipare din trecut mă mai afectează. În același timp, am realizat că nu are niciun sens să mă las copleșit de ele, fiindcă nemulțumirea nu mă mai afectează ca în trecut, nu mai e parte din mine și din felul meu de a fi.
Cred că e important să vorbim despre nemulțumire pentru că ea e emoția pe care nu o vedem.
Poate că am trăit atât de des în nemulțumire, poate că am simțit-o atât de acut și de atâtea ori, încât habar nu avem cum și în ce fel să nu o mai trăim. Devine obișnuință, e emoția „de acasă”, emoția înăuntrul căreia ne-am așezat și ne-am lăsat acolo bagajele cu simțiri și trăiri, iar modul în care interpretăm lumea este din punctul de vedere al acestei nemulțumiri, din perspectiva sa. 

Cunoașteți oameni care sunt mai tot timpul morocănoși?

Ați observat felul în care sunt nemulțumiți mai tot timpul?
De fiecare dată când suntem nemulțumiți, ne grăbim să facem ceva, fugim înspre ceea ce vrem să facem, pentru a anula efectul nemulțumirii.
Nemulțumirea naște înăuntrul nostru un gol, o parte lipsă și nu avem habar, nu cunoaștem felul în care putem să umplem acel loc.
Nemulțumirea devine emoția „de acasă” pentru că ne obișnuim să o simțim, din obișnuință se formează un obicei, iar de-acolo se naște un program comportamental. 

Cum și de ce apare nemulțumirea?

O altă cauză a nemulțumirii e faptul că nu înțelegem cum funcționăm. Când privim înspre emoțiile de intensitate joasă, nu le observăm, nu le vedem, habar nu avem că ele există acolo. Fiindcă am învățat să ne concentrăm strict pe gânduri, e mai dificil să le percepem, cu toate că aceste emoții sunt prezente mai tot timpul. 
Ați observat că sunt oameni care cred că ei nu simt mereu emoții? 
Acest fapt se întâmplă rar, doar când ne situăm într-o stare neutră. Această stare neutră reprezintă, să zicem, 1% din parcursul unei zile întregi.
Studii clare făcute de Paul Ekman demonstrează că mai tot timpul suntem în emoții, dar acele emoții în care ne aflăm sunt de o intensitate joasă, greu de perceput de o minte, de un observator fără experiență. De aceea, e necesar să fim conștienți de emoțiile puternice, fiindcă cu toții simțim tristețea, furia, invidia – acestea sunt emoții intense, pe care am învățat să le recunoaștem.
Pe celelalte emoții nu le observăm, nu știm că ele sunt acolo și, implicit, nu înțelegem cum funcționează.
Cred că ați mai auzit deseori persoane spunând că gândirea rațională e cea mai importantă și că noi suntem ceea ce gândim.
Complet adevărat, dar puține persoane sunt conștiente că eu sunt ceea ce gândesc ca efect al emoțiilor pe care le simt, emoții care au generat ceea ce gândesc eu.
Orice gând pe care îl avem nu are energia necesară să se manifeste dacă în spatele lui nu este emoția, fiindcă ea încarcă și susține gândul ca el să existe. 
Totodată, așteptările false reprezintă o altă cauză a nemulțumirii.
Ele apar din modul în care funcționăm. Nu știm că ele în mare parte sunt false, fiindcă  de multe ori constatăm că proiecția noastră asupra unui lucru este falsă. Când conștientizăm ceea ce se întâmplă, nu știm să ne uităm la așteptări. Credem că e normal ca lucrurile să se petreacă astfel, întrucât ne-am obișnuit să nu ni se îndeplinească proiecțiile. 
Ajungem să ne mulțumim cu o situație în care așteptarea ne spune că ne-am apropiat cât de cât de acel adevăr.
Așteptările sunt false în proporție de 95%.
De asemenea, tot un studiu demonstrează că felul în care noi interpretăm ceea ce va urma să se întâmple e fals, așteptările noastre își iau energia din proiecții. Așteptările nu au cum să fie reale. 
Ca să înțelegem toate aceste lucruri, avem nevoie, în același timp, să percepem și felul în care noi funcționăm.
Haideți să vedem acum felul în care se manifestă nemulțumirea!
Atunci când suntem nemulțumiți, simțim acest lucru pe toate planurile, fie că e planul social, familial, personal, profesional. Vedem și simțim peste tot nemulțumire, uităm de semnificația cuvântului „optimism”. Se instalează, în schimb, pesimismul care ne spune că nemulțumirea e normală. Iar atunci când se naște dezamăgirea, atât față de noi, cât și față de ceea ce e în jurul nostru, apare negreșit și nemulțumirea. 
Mai apoi, nu ne acceptăm ca persoane, așa cum suntem.
Dacă sentimentul dominant e nemulțumirea, dacă suntem copleșiți de ea, implicit vom vedea și în noi, înăuntrul nostru, din punct de vedere emoțional, spiritual și în afara noastră – corpul nostru, de exemplu, nemulțumire. Observăm astfel defecte, ne îndreptăm atenția spre partea goală a paharului, nu conștientizăm ceea ce este minunat și magic înăuntrul nostru, bucata aia de suflet viu, arzând de bucurie, de speranță, de magie. 
Fiind nemulțumiți constant, începem să avem un dialog cu noi înșine critic. Purtând nemulțumirea în noi, și dialogul pe care îl purtăm cu noi înșine va lua naștere tot din nemulțumire.
Atunci când ne criticăm pe noi, de fapt ne etichetăm, ne judecăm, avem o atitudine agresivă cu propria persoană.
Aceste lucruri pot fi ușor observate dacă ne îndreptăm atenția, respectiv lupa spre dialogul interior. 
De asemenea, nu numai față noi înșine avem o atitudine ostilă, defensivă, ci și față de ceilalți din jurul nostru.
În momentul în care suntem nemulțumiți, dialogul conține reproș, atac, manipulare, anumite plăceri care să umple golul pe care îl avem, care să acopere nemulțumirea. Evident, nici nu avem încredere în noi. În clipa în care ne concentrăm doar pe bucata aceea lipsă, pe partea goală a paharului, implicit va apărea și senzația că viața este grea, că oamenii din jur nu sunt corecți cu noi, că ne trădează, că nu ne-am născut în familia potrivită, că nu avem parteneri potriviți și multe alte exemple. 
Există motive de nemulțumire pentru absolut orice din jurul nostru. Dar ele nu sunt decât strict o interpretare a minții, a felului în care mintea percepe realitatea. 
Așa cum v-ați obișnuit, ca și în celelalte articole de până acum, haideți să vedem care este soluția pentru acest sentiment prezent în viețile noastre, uneori chiar arhiprezent – nemulțumirea!

Cum scăpăm de nemulțumire?

Cu toate că pare că nu e simplu, pentru că am zăbovit multă vreme în nemulțumire și ne-am lăsat copleșiți de ea, nu este chiar așa. Avem nevoie să ne schimbăm emoția „de acasă”, să o transformăm, iar din nemulțumire să devină recunoștință, mulțumire, încântare, bucuria pe care ne-o produce viața, frumusețea lucrurilor și a făpturilor din jurul nostru.
Iar ca să ieșim din nemulțumire, este extrem de important să ne înțelegem comportamentul, emoțiile, gândurile, intențiile – pe scurt, să înțelegem felul miraculos în care funcționăm zi de zi, respirație cu respirație, bătaie de inimă cu bătaie de inimă.
Dacă felul în care noi învățăm e auditiv, putem să ne înțelegem comportamentul prin anumiți pași.
Dacă suntem vizuali, avem la îndemână faptul că mai întâi e o intenție care se naște, putem să o vedem, iar apoi emoția e declanșată, după se naște gândul – să fim conștienți de acel grafic care arată cam așa: prima dată intenție – apoi emoție – și nu în ultimul rând, gând, ca mai apoi să se manifeste acțiunea.
O altă soluție este învățarea continuă. De îndată ce ne privim înăuntrul nostru și ne percepem comportamentul, avem nevoie să schimbăm anumite obiceiuri.
Situarea în postura de „învățăcei” ne determină să nu ne mai considerăm atotcunoscători, să ne dorim să îmbrățișăm cunoașterea, să râvnim să aflăm mai multe lucruri, iar acest lucru ne oferă oportunitatea să ne schimbăm, să ne transformăm în ceea ce vrem să devenim. Astfel, ne dăm voie să fim, să învățăm, să cunoaștem și să schimbăm lucrurile care ni se par nepotrivite în viața noastră.
După ce practicăm învățarea continuă, se naște acceptarea propriei persoane, cu tot ceea ce conținem înăuntrul nostru, cu tot ceea ce avem, exact așa cum suntem. Iar ca rezultat al acceptării, își face loc încet, dar sigur, iubirea de sine, care apare în mod natural.
De multe ori am învățat că dincolo, la făpturile din jurul nostru, găsim ceea ce căutăm – iubirea de care avem nevoie, cea nemărginită, motiv pentru care alergăm ca într-un maraton înspre ea, o căutăm. Dar de fapt e atât de simplu! Pentru că iubirea deplină nu se obține de la cealaltă persoană, ci dinăuntrul nostru, dacă eu nu învăț să mă iubesc pe mine, cealaltă persoană chiar nu are cum să mă iubească cu adevărat și să ne bucurăm împreună de frumusețea și de suflarea magică și splendidă a vieții care ne înconjoară pas cu pas, respirație cu respirație. 
Nemulțumirea este forma naturală a modului în care funcționăm atunci când nu intervenim asupra acestui proces.
Ea apare, pe scurt, dacă nu ne educăm. Avem nevoie să înțelegem acest comportament și să ne înțelegem, respectiv să ne cunoaștem ca persoane, ca să nu ne mai lăsăm acaparați de nemulțumire. 
Vă invit să citiți e-book-ul meu, „Iubirea de sine”, care conține 7 pași ca să vă ajute cu acest proces nu neapărat ușor, dar atât de vindecător și de minunat, și implicit sunt acolo și niște exerciții pe care să le puneți în practică neapărat! Fiindcă, în tot acest proces, avem nevoie de multă practică. Iar în felul acesta veți reuși să învățați să trăiți și altfel, să ieșiți din nemulțumire și să pășiți înspre dorința de a vă împlini, de a vă iubi pe voi înșivă.
Împlinirea trece prin iubirea de sine. 

Enigma

Materia întunecată

Foto: Getty Images
Materia întunecată, așa cum indică numele ei, nu are lumină. Nu absoarbe și nu emite radiații, deci nu poate fi văzută direct.
Dar oamenii de știință știu că ea există datorită efectului gravitațional pe care îl exercită asupra altor elemente și asupra structurii universului.
Mulți experți cred că materia întunecată este compusă din particule masive care interacționează foarte slab între ele și că tocmai din acest motiv nu a putut fi detectată până acum.

sâmbătă, 18 iulie 2020

Ne poate afecta energia negativă?

Bună ,

Cu siguranță nu vă este străin sentimentul de disconfort care apare atunci când vă aflați într-o încăpere în care cineva este pe picior de ceartă sau are o atitundne netolerantă.

Îți creează un sentiment de enervare daca privești acea situație sau este mai mult de atât...

... poate energia negativă să aibă un efect negativ asupra stării tale de sănătate și să îți impacteze direct sănătatea?
Află în acest antrenament cum energiile negative îți pot afecta starea de sănătate!
Apasă aici pentru a urmări antrenamentul!

Care e cel mai lung cuvânt din limba română, care are 44 de litere?

Cel mai lung cuvânt din limba română este: Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză. Are 44 de litere și desemnează o boală de plămâni provocată de inhalarea prafului de siliciu vulcanic.

duminică, 12 iulie 2020

De la 50 lei pe zi, la 200 euro pe oră

Azi primeşti o poveste care sper să te inspire şi câteva mici lecţii care-ţi vor fi de folos la început în copywriting.

Iar mâine primeşti provocarea cu titlurile.

Încep acum cu povestea. Lectură plăcută!


De la 50 lei pe zi, la 200 euro pe oră

Eu lucrez de la 13 ani.

Timp de 5 ani am lucrat în construcţii, unde am rămas mereu la stadiul de ajutor (salahor).

Intenţionat nu am vrut să devin "meseriaş" - adică să mă specializez într-o abilitate anume (de exemplu zidărie, tencuit sau pus parchet).

Şi nu pentru că să lucrezi în construcţii ar fi vreo problemă.

Nu e ruşine să munceşti. Ruşine e să furi şi să minţi.

Motivul pentru care am refuzat mereu să avansez a fost că eu îmi doream altceva.

De mic copil tânjeam să lucrez folosindu-mi mintea. Şi ştiam că dacă voi începe să câştig mai mult din construcţii - ca meseriaş - exista pericolul să rămân în domeniu prea mult timp.

Vedeam asta la băieţii mai mari, şi nu îmi doream asta pentru mine.

Dădeam cu mătura pe şantier şi visam cu ochii deschişi la ziua când lucrurile se vor schimba. Chiar şi atunci eram printre cei mai harnici şi îmi făceam treaba conştiincios. Dar inima îmi era în altă parte.

Am spus în titlu 50 de lei pe zi.

De fapt pentru primele mele 3 zile în construcţii am fost plătit cu doar 10 lei pe zi.

Pentru 10 ore de cărat pământ cu roaba...

Am trudit împreună cu fratele meu 3 zile pentru acei 30 de lei. Dar eram fericit - în acel an mi-am cumpărat primii mei adidaşi. Priveam la ei ca la un bibelou - cu mândria că i-am cumpărat cu banii mei.

Apoi am lucrat un an cu 40 lei pe zi, bani pe care uneori nici nu îi primeam. 10 ore de muncă fizică pe şantier - la cărat saci de ciment şi multibat (un amestec special pentru tencuit).

Iar atunci sacii de ciment aveau 50 kg. Eu însumi cred că aveam tot pe acolo ca şi greutate.

Dar din al doilea an am învăţat să cer minim 50 de lei pe zi şi să mă asigur că primesc banii la timp. De atunci nu am mai luat ţeapă.


În Ajunul Crăciunului eu turnam beton…

Când aveam vreo 16 ani, îmi amintesc că în dimineaţa de 24 decembrie eu eram pe şantier. Turnam fundaţia pentru un garaj.

Băgam lopeţi la betonieră la foc automat şi apoi căram materialul cu roaba. Făceam asta pentru că aveam nevoie de acei bani şi pentru că era cea mai bănoasă opţiune pe care o aveam la acel moment.

Îmi amintesc şi acum că burniţa şi era frig (şi nu ar fi trebuit să turnăm niciun fel de beton).

Băgam lopeţi la betonieră şi visam.

Visam că într-o zi o să lucrez într-un birou. La căldură, că o să beau un ceai cald şi o să privesc de pe geam când afară plouă şi e noroi. Că o să las în urmă mizeria de pe şantier şi umezeala şi frigul care îmi intra până în oase…

Şi pentru că ploua, puteam să las şi câteva lacrimi să îmi curgă pe obraz, fără ca băiatul cu care lucram să îşi dă seama.

Nu plângeam ca să mă victimizez. Plângeam de ciudă. În mine era o dorinţă arzătoare să reuşesc şi altfel.


Lucram acum de la laptop.
Un laptop de pe care pica tabla…


După alţi câţiva ani, timp în care tot am căutat alte opţiuni - inclusiv câteva mici afaceri încercate şi eşuate - în 2013 am început lucrul la afacerea Kiwi Agency împreună cu Doru (Pelivan).

Iar unul dintre primele proiecte a fost să scriem o pagină de vânzare pentru Balul Vienez de la Timişoara.

O zi întreagă am lucrat amândoi la acel text - şi am dat tot ce puteam noi mai bun. Nu aveam o pregătire formală în copywriting, dar ştiam câte ceva. Doru ştia vânzări, eu începusem deja să mă educ câte puţin pe scris.

Pagina aia de vânzare a adus vreo 400 de înscrişi la cursurile de dans - în condiţiile în care ei avuseseră 80-90 cu un an înainte.

Era dovada clară că funcţionează de minune vânzarea asta prin scris.

Dar la acel moment nu aveam prea multe resurse. Pagina aia de vânzare am scris-o de pe un singur laptop, pe care îl dădeam de la unul la altul. Un laptop care nici măcar nu era al nostru - ci îl împrumutasem. Un laptop de pe care se desprindea tabla efectiv.

Dar era suficient cât să ne putem face treaba.

Asta era prin 2013.

Au trecut ceva ani de atunci, iar în tot acest timp mica afacere a crescut mare. Am făcut campanii care au doborât recorduri naţionale în vânzări, am creat locuri de muncă şi ne-am permis cu toţii laptop-uri. Şi nu numai.

Am promovat prin scris multe tipuri de afaceri. Şi am făcut-o cu succes.

De la Horeca, până la o bancă de celule stem.

Şi, desigur, proiectul de care probabil suntem cel mai mândri - cea mai mare lansare de curs online realizată vreodată în România - când am generat vânzări de peste 4 milioane de dolari într-un singur an, pentru un singur curs.

Dacă i-ar fi spus cineva adolescentului de 16 ani care băga la betonieră în Ajunul Crăciunului - că în câţiva ani va scrie un e-mail şi va face vânzări de 27.000 de dolari (aşa cum s-a întâmplat în noiembrie 2018)... ar fi zis că eşti nebun.

La fel cum ar fi fost şocat să afle că de peste 100 de ani există o ştiinţă a vânzării prin scris, care se numeşte copywriting. Şi că dacă e serios, învaţă şi se antrenează suficient, va putea să-şi îndeplinească visul şi să lucreze în sfârşit dintr-un birou.

Sunt absolut convins că s-ar fi bucurat să ştie că poate vinde şi de câteva sute de euro sau sute de lei printr-un mesaj scris cu mânuţa lui. Vânzări care altfel nu s-ar fi produs.

Pentru că la început aşa e în copywriting.

Înveţi, pui în practică şi te antrenezi. Şi cele mai multe greşeli la început le faci. Dar e oki. Cu cât greşeşti mai repede, cu atât "scapi" mai repede de perioada de învăţare de început.

Când continui şi perseverezi - şi aplici metodele deja dovedite că funcţionează - nu prea are ce altceva să se întâmple, decât să te îmbunătăţeşti.

Devii tot mai bun.

Şi da, o să mai faci greşeli chiar şi când devii experimentat. Asta e, nimeni nu e perfect.

Dar nu asta e important.

Important e că deprinzi abilitatea importantă de a vinde prin scris, cam oricând îţi propui să faci asta. Oricând ai nevoie să faci asta. E o formă de putere portabilă.

Şi revenind la poveste...

După ani de zile în care am practicat şi m-am educat continuu, şi după vânzări cărora le-am pierdut şirul… altfel stau lucrurile.

Acum oamenii plătesc 200 de euro pentru o singură oră de consultanţă cu mine.

Şi nu pentru că ar fi nebuni. Ci pentru că prin expertiza mea îi pot ajuta să genereze sume mult mai mari. Sau îi pot ajuta să nu îşi irosească bugetele mergând pe o pistă greşită.

Sunt acelaşi om care la 13 ani lucra în construcţii…

Diferenţa e că am deprins un set de abilităţi absolut esenţiale între timp. Abilităţi care se reflectă în vânzări reale, în afaceri reale, aici în România. Abilităţi care îmi permit să generez vânzări prin mesaje scrise.

Nu am ajuns aici peste noapte, dar nici nu a fost vreo magie.


De ce ţi-am spus
chiar acum povestea asta


În primul rând am vrut să cunoşti puţin mai bine omul de la care te-ai înscris să înveţi lucruri importante de copywriting.

Vreau să ştii ce a însemnat şi ce înseamnă copywriting-ul pentru mine şi de ce e atât de importantă misiunea asta - să ducem copywriting-ul din România la un alt nivel.

Pentru că povestea mea nu este şi nu trebuie să fie o excepţie.

De fapt foarte mulţi practicanţi ai copywriting-ului sunt oameni uşor non-conformişti, care nu s-au regăsit într-o profesie clasică. Dar şi-au îndeplinit visurile folosind puterea de a vinde prin scris.

Pe unii dintre ei o să-i cunoşti în e-mailurile viitoare.

Printre ei va fi şi cel care e considerat de mulţi a fi cel mai bun copywriter din istorie. Un om care a propulsat prin scris branduri precum Dove, Rolls Royce sau Schweppes şi care a triplat numărul de turişti care călătoreau între Statele Unite şi Marea Britanie.

Un om care nu a absolvit nici măcar facultatea, care a lucrat ca ajutor de bucătar la Paris şi care nu şi-a găsit niciunde locul... până a descoperit puterea copywriting-ului.

Ar mai fi multe de spus, dar am vrut neapărat să-ţi spun lucrurile astea încă din start.

Poate te inspiră. :)

Şi încă ceva…

Eu nu am fost un vânzător "înnăscut".

Dar am învăţat că să vinzi prin scris e diferit decât faţă în faţă.

Poţi să-ţi iei timp, să corectezi, să ceri feedback etc. Asta m-a încurajat la început. Şi bine am făcut să continui, pentru că asta mi-a permis să cresc şi să devin tot mai bun.

De fapt, există copywriteri care ţi-au vândut deja de sute de euro. Dar dacă i-ai vedea pe stradă, nici nu ai bănui. Cei care vând prin scris nu trebuie să fie carismatici, cum poate sunt cei care vând în faţa unui grup de oameni sau prin video.

Prin scris poţi să rămâi tu, aşa cum eşti.

Cam atât pentru astăzi.


Rămâi cu ochii pe e-mail şi deschide mesajul de la mine de îndată ce îl primeşti.