Singuratic!
Singuratic! Plin de taine! Incununat de iubire!
Sufletul hălăduieşte în fericire!
Afară, plouă, plouă neincetat!
Când melancolia se îndepărtează ca un fum, tristeţea te cuprinde iremediabil!
Evenimentele nu se pierd niciodată în infinitul univers, doar le punem în ecuaţii care nu mai ştim a le rezolva! Necunoscutele ecuaţiei le putem rezolva încetul cu încetul, rând pe rând, uneori pe toate, alteori câteva!
Ce altceva am învăţat , trăind – decât să mor!? As fi fericit dacă veţi înţelege?! ar putea fi ultimile cuvinte ale lui SOCRATE, văzând eroarea şi simţind otrava din pahar! Compătimirea au simţit-o mai târziu athenienii, dar oare au înţeles sensul vieţii!
În extaz păşim din piatră în piatră, iar jertfa o simţim de la început şi o răbdăm până la final!
Însufleţind aerul cu privirea, ne consternăm în admiraţie, facem strigare înaltă înăuntru unei tăbere fertile, preluând ecoul şi încuvinţând plăcerea.
Ne întrebâm adesea , ca într-o paradigmă cine a ales şi de unde, pentru mine!? Invocăm spiritul, încercând să dăm o explicaţie greselilor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu