PE MUNTE, ÎN ZARE!
Ciobanul când mergea la stână
Văzând pe cer stolul de cocori
Le admiră şiragul lor , şi-i dă fiori
Ii vede cum se duc în zarea lor.
De sus, spre vale curge râul dulce
În zare se joacă norii în inele
Pe cer sunt stoluri dragi de rândunele
Spre seară se duc şi ele acasă să se culce.
Pe culme ,sus, în zare bate un vânt uşor,
În depărtare se scutură un nor în cești,
Il admirăm, iar noi privim de la ferești.
Cum trece ultimul cocor, pe lângă nor.
Acolo, în zare este încă gândul meu
Priveliştile și dorurile minunate,
S-au dus aiurea, cine să le cate
Ce am văzut acolo, pare un trofeu!
La mine a rămas doar un ecou!
23.06.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu