Continui să mă montez și chiar n-am deloc intenția să mă întrerup.
Aștept sau caut doar momentul inevitabilei temperări.
Aceasta este partea cea bună a dezlănțuirilor
Este suficient ca desfășurarea lor să fie normală
Să nu fie tulburată de vreo replică nefericită.
În cele din urmă, gândurile aspre vor tace.
Evit penibilul moment, privind afară
Fac câțiva pași la fereastră, zâmbesc în ascuns,
Nici măcar eu să nu mă văd!
Am mai rezolvat o problemă dură și tristă,
Nu mai aștept să revină la mine!
Nu vreau să stau ghemuit pe un scaun!
Nu vreau să îmi îngrop capul în palme!
Nu vreau să fiu distrus și umilit!
Zâmbesc, sorb o gură de cafea,
Simt mirosul și gustul, simt plăcerea,
Gata, gata sunt acum, am ieșit la lumină,
Totul devine acum mecanic, echilibrat
Chiar mă simt mai calm, mai puternic
Gândurile dezlănțuite sinistru
Parcă nu au fost, sunt liber să râd
Mai sorb o gură de cafea, o ador
Îmi place cafeaua servită cu prietenii mei
Ei sunt dimineața cu mine, sunt chiar lângă mine!
Bună dimineața, cafea e bună!
Vă mulțumesc! Vă iubesc! Vă respect!
Orman P.
23.04.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu