Scopul nostru
Nu este vorba despre transformarea reciprocă
Dar să ne cunoaștem,
Și să înveți să vezi
Și să respecte în celălalt ceea ce este:
Opusul nostru și completarea noastră.
Uneori întâlnești pe cineva și este atât de clar că noi doi, la un anumit nivel, aparținem unul altuia. Ca iubiți, sau ca prieteni, sau ca familie, sau ca ceva cu totul diferit. Dacă am fi lucrat împreună, cred că ne înţelegeam, fie că sunt îndrăgostiți sau sunt parteneri de muncă.
Îi întâlnești pe acești oameni de-a lungul vieții, de nicăieri, în cele mai ciudate circumstanțe și te ajută să te simți viu. Nu știu dacă asta mă face să cred în coincidență sau în soartă sau în noroc pur, dar cu siguranță mă face să cred în ceva.
Nu urăsc întâlnirile. Urăsc modul în care oamenii se întâlnesc acum. Vreau doar să fiu cu persoana cu care voi fi.
Vreau doar să știu cu cine sunt cu adevărat căsătorit și să încep să lucrez pentru construirea acelei vieți împreună.
Oamenii din zilele noastre se întâlnesc cu nesăbuință.
Ne tratăm unii pe alții ca și când încercăm pantofii: oricât de bine ţi se potrivește ceva, tot vrem să vedem cum arătăm în altceva.
Nu vreau nimic din toate astea... Şi-atunci caut... caut nebun pe străzi autostradate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu