Inginerii români au creat un OZN funcţional

 

Inginerii români au creat un OZN funcţional, după decenii de muncă; Iată-l în acţiune! (Video)

În general când auzim “România” şi “OZN” în aceeaşi ecuaţie se lasă cu teorii ale conspiraţiei, daci de 3 metri şi tunele energetice în Bucegi. Publicaţia Vice e totuşi destul de woke să îşi dea seama că a găsit ceva special şi acel ceva este un proiect de OZN realizat de inginerii români. E vorba despre un ADFO (All Directional Flying Object), pe care îl analizăm mai jos.

La acest proiect se munceşte de peste 2 decenii şi deja sunt nişte brevete importante în joc. Inginerul român Răzvan Sabie şi expertul în aerodinamică Iosif Taposu sunt numele principale din această iniţiativă. Aceştia se laudă că ar fi dezvoltat prima “farfurie zburătoare” operaţională. Vehiculul este capabil să zboare în orice direcţie şi să decoleze vertical.

În mod inedit, creatorii săi afirmă că inspiraţia nu a venit de la OZN-uri, ci mai degrabă de la morfologia unui delfin. Aerodinamica din spatele său este inspirată de forma delfinului, care trece prin apă precum cuţitul încins prin unt. Peste 2 decenii de munca au fost necesare, cu sute de pagini de experimente şi teste, ore întregi de simulări computerizate şi teste în tunelul aerodinamic.

Iosift Taposu are un CV impresionant, fiind un om de ştiinţă angajat la Institutul Naţional de Cercetare Aerospaţială. A deţinut şi funcţia de Şef de Teorie Aerodinamică la Institutul Naţional de Aviaţie. În mare acest vehicul se comportă ca o dronă şi face manevrele cu ajutorul a 4 ventilatoare, plus două motoare aflate în zona din spate, care îi asigură propulsia pe orizontală.

Mai sunt şi propulsoare laterale, pentru a ajuta la o deplasare laterală sau rotirea în aer. Prototipul pe care îl vedeţi aici are 1.21 metri lungime şi a fost văzut în acţiune (avem video-uri în articol). Cei din spatele proiectului afirmă că acest format de design ar fi ideal pentru zborul supersonic, pentru că designul acesta reduce undele de şoc aplicate pe suprafaţa “OZN-ului”. Dispare deci boom-ul sonic atât de deranjant.

În mod inedit Henri Coandă lucra la ceva de gen încă din 1932, un prototip de disc zburător de mici dimensiuni. Americanii au încercat la rândul lor să creeze variante proprii de OZN-uri, în special în anii ’50 şi în perioada Războiului Rece. Rezultatele nu au fost chiar rele, iar modelul din 1950 putea ajunge la 3.5 Mach şi la altitudini de 30.000 de metri.

Au fost totuşi incidente şi incendii care au descurajat continuarea proiectului. Există deja interes guvernamental şi chiar interes din partea unui producător de avioane pentru proiectul inginerilor români, aşa că să nu vă mire dacă intră şi Elon Musk pe fir.