VĂ MULŢUMESC!
(omagiu lor!)
Copil fiind am decis să prind o virtute mare,
Să învăţ matematica!
Părea cea mai mare pasăre pe care o puteam găsi
Eram atât de hotărât și atât de inventiv,
că strângeam totul într-o capcană uriasă
cu frânghii și bastoane, creeată de mine şi imaginaţia mea
o structură încurcată care ar putea oricând să încurce!
Era nevoie să fii suficient de deștept
ca să păcălești o culegere de probleme,
sau un roman classic, dar şi cu ceva idei filozofice!
Odată ce capcana le prindea între firele ei,
uitam de cină sau de timpul de dormit !
CE CLIPE MINUNATE!
Nebunul și cu mine făceam totul împreună,
dar am descoperit că am nevoie de un proiect propriu,
așa am cutreierat câmpurile mereu verzi , adică logica celor apropiaţi.
Le-am găsit în mama şi în verişorul meu mai mare, profesor de mate…
Un prilej de verificare , ambiţie dar şi ajutor!
Le mulţumesc din suflet tuturor! Fără ei ar fi fost greu!
Verişorul meu şi mai târziu profesorii mei
Mi-au arătat vârful maxilarului unei catâri,
cum să scuturi pe cinexul înalt, soliţiile rapide şi bune,
pentru a face dinții ascuţiţi , puşi pe trăncăneală, să stie ce doresc!
Munca aceasta a făcut sa bată tobe, să cânte la chitare,
să fiu adesea primit cu sunet de fanfară!
Ce muzică frumoasă! Vă mulţumesc!
18.05.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu