Unde-mi ești copilărie?
Pe lângă mine trece o zână,
O salut, ea îmi zâmbește , dar nu-mi zice nimic.
Oare, minunea, nu mă recunoaște!?
Nu este aceiași din copilarie,
Tăcerea ei mă înspăimântă!
Umbrele luminii ei se-ndepărtează,
Rămân adormite în adieri de brațe fericite!
Mama mea, știa cum să legene zânele și să le roage să facă minuni!
Dar ea, plecată-i în noaptea lungă peste văi,
S-a dus acolo, sus în rai!
Privesc la cer și eu admir, acolo îi steaua ei acum!
Câtă lumină și raze îmi trimite!
Acum sunt două stele, căci tata, a ajuns și el!
Ce luminos e cerul când stele le văd!
Încerc un zbor plăcut în memorie,
Sunt nesigur, mi-e teamă, încă,
Dar curând și eu am să zbor, în prejma lor…!
…Răcoarea serii prin anii copilăriei
Îmi amintește că vârstele inocenței s-au dus!
Mă-ntreb timid “unde-mi ești copilărie?”
De departe, ca un ecou aud glasuri de copii!
“Rămâi bunic și bucurăte de fericirea nepoților!”
II
Sunt glasuri bucuroase pline de viată,
ce răspund într-o explozie cosmică!
O superbă neîncredere în mine
Începe să se pronunţe într-o melodie de jazz ritmic!
Pare o cosiță de păr blond din …mugurii copilăriei
Dintr-un anotimp pierdut!
Sufletul tâșnește din piept,
Vreau din nou copilăria ,
Șoapta de clopot a ceasornicului mă-ntristeaza !!
CE REPEDE ZBOR CLIPELE!
O.P. 2023
Desenele animate ale copiilor mei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu