Un om ce te iubeste...
Si depănăm cu nostalgie amintiri
Iar focul scanteind frumos in sobă
Ascultă pe furis...destăinuiri.
Vin dintr-un loc pe care,
Il voi purta in inimă mereu
Cu plaiuri verzi si pomi in floare
Incep sa ma destainui ,eu!
Acolo ,acasa, cântă ciocarlia
Iar oamenii isi dau binețe...
Acolo-i mama si copilaria
Si este-atata frumusete!
Tu spui incet ,cam dus pe ganduri,
Sorbind alene din pahar:
-Am ars de-atunci atatea randuri,
De foi, ce-am rupt din calendar...
Am mers pe calea vietii, neabătut
Am dus poveri si ne-am schimbat...
Si am urcat, si-am coborât,
Dar cine suntem...n-am uitat!
Iar uneori, tarziu in noapte,
La ceas de tihnă si ragaz,
Simtim un tremurat in pleoape
Si lacrimi picura pe-obraz!
As vrea sa-ti spun o mare taină
Soptesc si gandul in trecut imi zboară ;
-Sub portul meu de mare doamnă,
Se-ascunde o fetiță, ce vine de la țară!
Ma mângâi, părând înduioșat
Și imi raspunzi zîmbind copilărește :
-Acest secret al tău...e minunat,
Pentru un om, care de-o viață, te iubeste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu