Pentru...!
Voi, îngerii mei ce ați învățați să zburați!
Voi ce acum întindeți aripile spre înălțimi!
E puțin din ceia ce vreau să știți copiii mei…
Ah! ah, am fost cu voi când voiam să vă îmbrățișez la poarta școlii și voi nu mai voiați, că „Ne faci de rușine, suntem mari de-acum!”.
Și în lunile, în anii în care cel mai greu lucru din Univers era să găsiți perechea la șosetă. Erați minunați! La baie erați veseli, admirabili, plini de viață.....
N-ați avut întotdeauna dreptate, dar și atunci am fost tot alături de voi..!
Și am fost alături de voi când vă speriați de examene, când v-ați îndrăgostit și căsătorit.
Am fost alături de voi când ați mers la prima slujbă.
Sunt cu voi când veți râde și când veți plânge (sper să nu fie nevoie), când veți reuși și când vă veți poticni. Ați reușit și a fost minunat! A fost un film admirabil!
N-aveți ce să îmi demonstrați, nu aveți ce să îmi dovediți… Vă cunosc mai bine decât vă puteți imagina și vă iubesc mai mult decât mi-as fi putut imagina că pot iubi.
Cu toată dragostea, tata!
P.S. Lacrimile nu îmi permit corectarea cuvintelor...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu