Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Îmi văd de muncă, după cum se ştie,
Şi scriu, din când în când, o poezie,
Să-mi treacă şi urâtul, şi angoasa,
Pân'ce-o veni la mine... "cea cu coasa"...
.
Nu fac politică, fi’ndcă mi-e greaţă
De tot ce e minciună spusă-n faţă,
Da'-mi stă în gât, acuma, poezia,
Când văd cum a ajuns azi România...
.
Dacă însuşi destinul ne-am uitat,
De când “ne-am pus” pe scris şi pe postat,
C-a devenit aproape-o isterie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă ne dă din casă-afar’ amarul,
Ori s-au “mărit” și pensia și salar’ul,
Dar din păcate, numai pe hârtie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă “aleşii” prăduiesc cum vor,
Acest frumos şi talentat popor,
Făcându-şi viaţa lor o reverie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă-a rămas din ţara minunată,
Caricatura a ce-a fost odată,
Iar tinerii ne pleacă-n pribegie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă la sat nu e ce-a fost odată,
Căci chiar şi “veşnicia”-a fost furată
Şi-atâţi bătrâni se sting în sărăcie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă cerşim pe la străini un ban,
Uitând cine-au fost Mircea şi Ştefan
Şi ignorând aleasa lor mândrie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă sub ”sigla”... cruntului Covid,
Se derulează... jocuri de partid,
Când atâți semeni pier în pandemie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă ce-am spus eu este în zadar,
Căci voi trăiţi, diurn, acest calvar,
Iar ţara toată sufere, dar ştie :
Hai că scrisei și eu o... poezie !...
.
