DORINŢĂ!
Un şir de munţi scunzi se pierd la orizont.
Norii fumurii irizaţi de câteva raze argintii,
muşcă din culmile lor şi-i ascund vederii.
Măreţia încăpăţânată a peisajului
începe să se echilibreze.
Sunt pe un pământ învechit, bătătorit.
Un pământ tăcut care nu şi-a spus durerea.
Supărarea lui tremură mocnit!
Nu a vrut să ardă ca focul de paie, rapid
Nu ar fi fost spectaculos!
Puterea lui susţine sprijinirea tălpilor noastre,
menţine căldura primită din soare
şi nu poate fi intimidat.
Este mult prea puternic pământul.
Este durabil.
El aduce şi menţine echilibru oamenilor,
oamenilor cu picioarele pe pământ!
În acest echilibru, încălzit şi luminat de soare
oamenii , oameni sunt puternici şi demni.
Au mersul lor, iar în cale întâlnesc mereu ceva deosebit!
Simt şi oferă mereu iubire!
Fericirea se simte pe chipul omului darnic!
Sunt bucuros!
Sunt dispus să dăruiesc o parte din bucuria mea!
Vă iubesc, oameni buni!
18.06. o.p.
