SATUL MEU!
"Din casele acestea vechi ieşeau fete tinere,
pe care le aşteptam cu respiraţia tăiată,
simţeam mirosul de bumbac sau lână,
încinsă cu fierul de călcat.
Din casele acestea noi (deja vechi, de fapt)
ies oameni bătrâni,
pe faţa cărora se văd greutăţile vieţii.
Pe lângă ele s-a adunat un morman de obiecte inutile,
colecţionate în ideea că oricând e necesară o depanare, o improvizaţie.
Vestimentaţia e scăpată de sub control,
se poartă second-handurile de familie,
hainele de lucru de pe şantier, hainele fistichii trimise
de copiii de la oraş, fostul costum de mire,
fosta uniformă de miliţian.
Dacă satul acela nu mai există, copilăria cum să mai existe?
