sâmbătă, 11 iulie 2026

MULȚUMESC TATĂ!

 MULȚUMESC TATĂ!

Măreția omului stă în suflet!
Măreția sufletului stă în caracterul lui!
Frumusețea sufletească stă în plăcere de a dărui,
Frumusețea gândurile tale stă în puterea de a iubi!
Bucurați-vă , vă rog, de împlinirea gândurilor!
Povestește despre suflet, pentru suflet, prin vorbe de duh!
Sufletul tău cere iubire!
Bucuria vine din iubire!
Cu inima deschisă, simți bucuria mai aproape!
Bucurii învățate de tata!
Onoare și cinste lui !
Mulțumesc , tată!
Dragă tată!
Știu că azi este ziua ta de naștere (11.07.) și mai știu că îți plăcea să o serbezi mereu în felul tău! Acum ești acolo sus în paradis, alături de părinții tăi, frații tăi și sora ta, de mult iubita ta soție și minunata mea mamă. Nu am avut mult timp astăzi, dar am scris căteva rânduri, o mică poezie, pe care am să le citesc spre înserat, la lumina unei lumânări.
Acum vreau să îți mulțumesc pentru un gest pe care l-am descoperit eu și care cred că nu știai că îl cunosc. Simt nevoia să recunosc această vină plăcută.
Seara, când eram adormit , cel puțin așa credai, veneai și șopteai încet TE IUBESC ! Apoi mă sărutai încet pe frunte de doar de două ori! Am stat mult de veche să văd dacă mereu este de două ori! Oare de era doar de două ori! Nu am găsit răspunsul nici acum când distanța mea dintre noi este mică! Mai sunt drumuri puține până când am să te întreb.
Mai vreau să îți mărturisesc acum , că la fel am procedat și eu pe ascuns cu ai mei copii, atunci descoperind o plăcere deosebită. Mereu le spuneam în gând vă iubesc! VĂ IUBESC, DRAGII MEI COPII!
MULȚUMESC TATĂ! IARTĂ-MĂ TATĂ! ÎMI PARE RĂU , TATĂ! TE IUBESC TATĂ!
TIMPUL...

DORINŢĂ!

 DORINŢĂ!

Dă-mi, doamne putere de zeu
Ca să mă simt fericit ca-n vis!
Să nu simt nicicând că mi-e greu.
Să alerg bucuros în paradis!
Pe cer să văd păsări zburând
Să ascult dansuri calde la mii de viori
Stele nebune să le aud cântând!
Totul să pară un buchet de flori în mii de culori.
Nu vreau vânturi reci şi nici ploi,
Să faci, norii negrii să piară
Noi să alergăm ,afară, vioi
Să iubim , să simţim că suntem în plină vară!
Haideţi, cu toţii afară, e vară, vară!


Speranţă,... nu cu siguranţă!

 Speranţă,... nu cu siguranţă!

Lipsa de naturaleţe este speculativă
Asta pentru că o confundăm cu puritatea
Totul poate fi înlăturat cu dezinvoltură
Altfel devenim părtaşi la impuritate etică,
Pe care mulţi o cred ca fiind numai folclorică!
Totul se transformă de la câmpia plană
In dealuri pline de verdeaţă până la munţii stâncoşi!
Aici visul este deasupra abisurilor
Care întârzie înobilând plăcerea şi iubirea!
Repetăm pornind la drum împinşi de gânduri bune
Îndepărtând spaţiile rarefiate şi abstracte
Devenind neîndurători cu răutatea absurdă
Cautând o consolidare morală
Justificată interior de o orientare spre fericire!
Aşa vom găsi sprijin concret pentru dragoste
Ce ar trebuie să apară de la un simplu zâmbet!
Nu este oare mai simplu să ne bucurăm de viaţă!
A cânta, cântând o pură cântare, cu multă încântare!


Mariana Cruceru

 

Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Îmi văd de muncă, după cum se ştie,
Şi scriu, din când în când, o poezie,
Să-mi treacă şi urâtul, şi angoasa,
Pân'ce-o veni la mine... "cea cu coasa"...
.
Nu fac politică, fi’ndcă mi-e greaţă
De tot ce e minciună spusă-n faţă,
Da'-mi stă în gât, acuma, poezia,
Când văd cum a ajuns azi România...
.
Dacă însuşi destinul ne-am uitat,
De când “ne-am pus” pe scris şi pe postat,
C-a devenit aproape-o isterie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă ne dă din casă-afar’ amarul,
Ori s-au “mărit” și pensia și salar’ul,
Dar din păcate, numai pe hârtie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă “aleşii” prăduiesc cum vor,
Acest frumos şi talentat popor,
Făcându-şi viaţa lor o reverie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă-a rămas din ţara minunată,
Caricatura a ce-a fost odată,
Iar tinerii ne pleacă-n pribegie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă la sat nu e ce-a fost odată,
Căci chiar şi “veşnicia”-a fost furată
Şi-atâţi bătrâni se sting în sărăcie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă cerşim pe la străini un ban,
Uitând cine-au fost Mircea şi Ştefan
Şi ignorând aleasa lor mândrie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă sub ”sigla”... cruntului Covid,
Se derulează... jocuri de partid,
Când atâți semeni pier în pandemie :
Să scriem iute înc-o... poezie !...
.
Dacă ce-am spus eu este în zadar,
Căci voi trăiţi, diurn, acest calvar,
Iar ţara toată sufere, dar ştie :
Hai că scrisei și eu o... poezie !...
.

miercuri, 8 iulie 2026

Dragostea este eploziva, expansiva

 Dragostea este eploziva, expansiva

Radiaza ca o lumina
Este libera nu posesiva
Este vie si te-n vie
Este balsamul fericirii
Cantecul ciocarliei.
O simtim , o savuram
Noi iubim cum respiram.
Primavara incepe dragostea
Si nu se termina nicicand daca e adevarata!
Iubeste si vei fi mereu tanar!
Vrei sa fii mereu fericit,
Nu uita sa iubesti sa fii iubit!
Când vrei să iubeşti, te rog…
Am lăsat uşa deschisă pentru iubire
Cred că o merit , cred că o doresc
Asta e realitate şi nu vreau să fie vis!
Încearcă , deschide larg uşa de la orice încăpere
Îţi promit ca oaspeţii iubirii sosesc!
La început totul va fi un ca un basm
Rămâi, în lumea lui fanstastică cât mai mult timp!
Vei descoperii ca eşti un norocos,
Vei fi într-o lume de marasm!
Spune cu tărie “Am găsit fericirea , pentru orice anotimp!”
La urma urmei, ai întalnit sigur strălucita ta dragoste.
Intreaga lume va părea roz.
Inima îţi va bate bucuros şi rapid, deci nu e o pacoste!
Pur şi simplu eşti un izvor de emoţii pozitive şi nu e un loz!
Poţi să râzi cu voce tare,
Căt de frumos este cerul şi tot ce te înconjoară!
Cand vrei să iubesti, te rog..!
Vei simţi o uşurare!
Vei simţi o uşurare!
08.07.2019

marți, 7 iulie 2026

Unde-mi ești copilărie?

 Unde-mi ești copilărie?

Pe lângă mine trece o zână,
O salut, ea îmi zâmbește , dar nu-mi zice nimic.
Oare, minunea, nu mă recunoște!?
Este aceiași din copilărie,
Care-mi îndeplinea multe dorințe!
Tăcerea ei mă înspăimântă!
Umbrele luminii ei se depărtează,
Rămân adormite în adieri de brațe fericite!
Mama mea, știa cum să legene zânele și să le roage să facă minuni!
Dar ea, plecata-i în noaptea lungă peste văi,
S-a dus acolo, sus în rai!
Privesc la cer și eu o admir, acolo îi steaua ei acum!
Câtă lumina și CE raze îmi trimite!
Acum sunt două stele, căci tata, a ajuns și el!
Ce luminos e cerul, când stele se văd!
Încerc un zbor plăcut în memorie,
Sunt nesigur, mi-e teama, încă,
Dar curând și eu am să zbor, în prejma lor…!
…Răcoarea serii prin anii copilăriei
Îmi amintește că vârstele inocenței s-au dus!
Mă întreb timid “unde-mi ești copilărie?”
De departe, ca un ecou aud glasuri de copii!
“Rămâi bunic și bucurăte de fericirea nepoților!”…
II
Sunt glasuri bucuroase pline de viată,
ce răspund într-o explozie cosmică!
O superbă neîncredere în mine
Începe să se pronunțe într-o melodie de jazz ritmic!
Pare o cosiță de păr blond din …mugurii copilăriei
Dintr-un anotimp pierdut!
Sufletul țâșnește din piept,
Vreau din nou copilăria ,
Șoapta de clopot a ceasornicului mă întristeaza !!
CE REPEDE ZBOR CLIPELE!
07.07.2022 O.P.

PENTRU EI!

 PENTRU EI!

Copiii mei sunt visători cu sufletul călduț
Nepoții par păsări de lumina speriate
Ei rătăcesc si-au frunțile senine
Răzbat sub cerul plin de nori si soare.
Privirile-s curate de fecioara.
Sfioși, dar harnici visători
Cununa lor de floare-n sărbătoare
Vântul gingaș nu poate s-o doboare!
C-un gând sfințit de Dumnezeu
Le fac azi o falnică cântare,
Pe care-o-nalț cât pot pe bolți și pe altare
Strigând cât pot eu de tare și cu închinare
LA MULȚI ANI! FERICIRE MARE!
VĂ IUBESC, CU VOI E MEREU SOARE!
07.07. OP