Paradoxuri de interior!

 Paradoxuri de interior!

Liniște. Întuneric. Sunt singur. Stau pe un scaun, in fata unei mese de lemn ca la o instituție. O lumina orbitoare de la o lampa atârnata in tavan strălucește pe masa. O muzica in surdina de la un aparat de radio vechi, o cana cu apa , o sticla de vin roșu si un pahar pe jumătate plin. Îmi termin paharul si il așez neglijent pe masa si încep sa vorbesc!

- Cu cine? Nu contează cu cine, important este doar ce vreau sa spun. Sa continui…! Da sigur sa continui!? E bine! Sigur ii dau drumul dar trebuie sa intru in subiect, cumva! Fiindcă nu m-am priceput niciodată prea bine sa vorbesc…. In general tin totul in mine. Unii numesc asta “fire închisa”, sau așa, dar … așa sunt, orientat mai mult spre interior. Nu?! Sunt o ființa întoarsa spre sine însăși… cred ca asta vine din felul in care ai crescut, știți: familie, alea alea, si pana la urma am ieșit , mai mult decât oricum, așa interiorizat…. Oricum , părerea mea e ca in general, cand ai o rugăminte sau vreo întrebare despre ceva sau cineva… foarte rar primești si răspuns. Poti sa pui întrebări peste întrebări, dar nu întotdeauna primești si răspuns…. Apropo : ma aude cineva? Nici măcar eu întotdeauna!

- Totul e ’n regula? Hm? Ma aud? Dar voi? Ma auziți? Da așa se pare! Dau sa continui, ma opresc, ma gândesc! Asta sunt eu! Încep sa vorbesc încet si lent cu mine, de parca îmi e teama că aude cineva! Doar sunt singur in încăpere….

- E interesant cum lucrurile își găsesc făgașul lor si cuvintele sensul!? Ma rog, poate nu si-l găsesc întotdeauna, poate mai degrabă si-l caută! Ei am început sa spun cuvinte filozofice?! Exista un drum predestinat pentru fiecare lucru si un sens pentru fiecare cuvânt. Nu, pentru cuvânt nu e bine , el are mai multe sensuri, depinde de multe….?! Revin la lucruri! Dar ce eram plecat!?

- Oricum probabil nu depinde de mine! Oricum probabil nu depinde de mine sau de noi! Chiar daca ne place si credem contrariu. Nu? Ca si cum de mine depind toate marile decizii in legătură cu soarta planetei si toate alea, nu? Asta cred demnitarii, parlamentarii , cei care caută sa corupă si să fure…..! Pe cand eu! Senzația mea este ca viermuim si noi si eu mai ales… , pe aici, fără nici un reper, si si ca déjà îmi e imposibil sa mai îndrept ceva sau sa găsesc o cale buna. Dar ce parlamentarii noștri mai pot? Eu nu cred! Gata am găsit scuza pentru mine! EI, ALESII găsesc ei ceva, un reper sau ce-o mai fi… fiindcă numai tine! Fiindcă au făcut foarte multe tâmpenii, iar acum după un timp, lor nu li se pare bunul normal, s-au obișnuit cu asta si li se pare paranormal reperul drumului bun!

- Eu am sa caut un reper ! Trebuie sa existe o indicație a drumului bun!? Pentru toate astea exista un cuvânt, grecesc parca! Știu aproape sigur ca este grecesc, dar cum ii zice nu mai știu! A trecut prea multa vreme de la scoală . Era ceva cu lumea, cu totul care își iese din matcă sau se învârte într-un sens greșit si nu cum ar trebui si e din cauza oamenilor, sau a muritorilor, cum zicea domnul profesor : “muritorii sunt de vina!” Zicea ca totul vine de la faptul ca numai cei cu bani si putere știu sa resolve problemele, dar in sensul dorit doar de ei, ceilalți se gândesc de doua ori cum sa facă pentru ați fi bine pentru cei multi, dar ei rareori ajung sa hotărască ce este bine sau rău!

Ce monolog lung! Oare e cu folos! Parca sunt un alt om!