NECHEMATĂ IARNĂ...
.
Cine te-a chemat să vii ?
Mi-am băgat florile-n casă
Mai mult moarte decât vii...
.
Stăteau bine pe terasă
Şi speram că vor mai sta...
Până m-am întors acasă
Le-ai pălit cu ura ta...
.
Ai dat buzna ieri, spre seară,
Din nord-est, de prin vecini,
Ca o gripă aviară
Într-o fermă de găini...
.
Tot atât de aşteptată
(Am să-ţi spun, chiar dacă risc)
Ca scrisoarea - pentru-o plată -
Care-ţi vine de la FISC...
.
Ca blocajul din parcare -
C-a “tras” câş un tăntălău -
Când ţi-e graba cea mai mare
Şi îţi crapă buza rău...
.
Ca o pană la o roată
Când rezerva-i şi ea ciur,
Iar pe jos e numai zloată
Şi nu-i nimeni primprejur...
.
Ca un os hain de peşte
Ce s-anfipt în amigdală
Când ţi se spunea “zâmbeşte”
La serata oficială...
.
Ca o soacră care-ţi vine
Dar să plece n-are grabă :
“Dragul meu, eu stau la tine
Că acas’n-am nici o treabă”...
.
Ca o muscă-n farfurie
Când îţi e foamea mai mare,
Ca a minţii agonie
Când să “zbori” ai vrea mai tare...
.
Ca manelele la nuntă,
Tari, de nu poţi să respiri,
Ca vecina ce se-ncruntă
Că ai, iarăşi, musafiri...
.
Ca un preaviz la job
Când sperai o majorare,
Ca maşina care-i zob
Sub copacul din parcare...
.
Ca un duh din cele rele,
Ca o sumbră prevestire,
Ca durerea de măsele
Când te duci la întâlnire...
.
Ţi-aş mai spune câte toate,
Iarnă câinoasă şi crudă,
Însă sper c-ajunge... Poate...
Poate... te topeşti de ciudă !
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu