Dă-mi Doamne, putere ! Voi lupta!
Lupt cu tine COVID!
Plâng șocul sacrificiilor nebunești
Plâng PANDEMIA ce mă sufocă,
Îmi mișc dorințele goale care se pierd în sufletul suspendat
Obsesia zilei de mâine se scufundă și nu se înfrumusețează
Eu nu vreau să mor în brațele ruşinii.
Vrăjitor ostil, cu dorințele dispărute
Ce emană arome reci de viziuni neclare
Şi uneori vulgare, inumane! Dispari!
Plânsul lumii este confuz
În spațiul vieții
Suntem născuţi ca să fim vii (și cândva vom muri),
Dar te rog, Doamne, nu ne pedepsi!
Tu cu ciocanul vieții, rănește povara,
Distruge durerea.
Ajută să desfacem tăcerea
În timp şi în spații mai bune.
Muzica LUI continuă să dea lovituri de viață
În toaleta timpului
Mă sugrumă cu raidurile lui
Îmi micşorează spațiile
Și plâng, e șocul lumii!
Tu, COVID ce poftești și când te epuizezi!?
Eu vreau să nu sufere omul un timpul mizerabil
Care curge neglijent în dorințe slabe
Disperezi și nu ceri iertare
Și lumea trăiește o viaţa în inchisoare..
DISPARI, ODATĂ! NU AI ALTĂ SCĂPARE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu