AMINTIRI!
Cândva o fată , şedea cu mine la poartă
Şedea lângă mine şi scriam în memorie cuvinte de iubire
Dacă aş fi scris în versuri, aş fi căutat o rimă cu uimire.
Trecând acum o generaţie, vorbesc deja cu drag
Ce oameni minunaţi erau pe acel meleag!
Şi atunci erau persoane îndrăgostite
Munceau cu drag, aveau mereu mâinile tocite
Peste tot erau fapte normale, nici urmă de secrete
Fete iubeau băieţi, iar băieţii alergau după fete!
Nu era NIMENI sălbatic, totul părea frenetic
Alegam, ne jucam, visam, era idilic şi patetic!
Unde oare sunt ,Doamne, acele zile
Când nu ştiam sau nu vorbeam despre suspine
Te ridicam în slavă, mult pe Tine!
ESTE FOARTE GREU ACUM CU ZILE ÎMBĂTRÂNITE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu