LA PENSIE , VIAȚA CONTINUĂ!

 LA PENSIE , VIAȚA CONTINUĂ!

… S-au ivit zorile. Era o dimineață însorită. Razele soarele începuse să fie jucăușe. Toate orele lungi ale nopții le-am petrecut întins, destul de liniștit. Parcă simțeam o amorțeală! M-am gândit mult, foarte mult! Ce să fac? Să mă bucur sau nu, cum să iau noutatea din viața mea. Ce să fac și mai ales cum? Aveam oare o claritate asupra ce va urma?! Încă nu știam, nu aveam perpectiva la ceea ce trebuia să formulez în viitorul meu! Era nevoie să fac ceva, numai să ies din starea aceea tulburătoare, de înstrăinare. Ieșirea la pensie acum 20 de ani a fost o bărbăție, o experiență de bărbăție. Oare ce va urma?!

Am ieșit pe balcon. Lumina lui septembrie 2002, era caldă, coarele copacilor din preazmă de pe marginea străzii se legănau ca perechi ce dansau un vals romantic, nemuritor. Era o toamnă romantic.

Corpul mi-a fost rapid segetat de sunetul telefonului. Am tresărit , am întârziat la program! Apoi am remora ultimile întâmplări, am răspuns resemnat, Sfârtecat de vechile emoții, am răspuns. Atunci am înțeles că trebuie să încep o nouă viață, așa cum doream. Doream să fiu util, iar telefonul îmi aducea vestea. Mama era grav bolnavă, tata se mișca groi, iar acasă la țară, erau multe lucruri de făcut! Mi-am făcut bagajul, sumar , dar sufficient de încărcat și am plecat în satul meu natal. Copii îmi erau mari, sănătoși, trecuți de 20 de ani!

Mama mă aștepta și am petrecut cu ea și tata 8 ani, încercând să contribui cu ceva la o viață mai bună. Totul a fost o bucurie, muncă, greutăți, dar fericirea că am fost alături de ei nu are margini. Atunci am înțeles mai bine legătura părinți- copii!

FIȚI BINECUVÂNTAȚI DRAGII MEI!

OP 09.09.2022