Doar… niște gânduri printre rânduri…
.
Suntem atât de-abrutizați de viață
Și-atât de… scufundați în propriul ”hău”,
Că nu vedem ce drame-avem în față,
Iar de vedem, ne pare-o clipă rău…
.
”M-a certat șeful”, ”N-a intrat chenzina”,
”Iar am pierdut oferta de la mol”…
Am încetat să mai vedem lumina,
Ce ne-ncălzea un suflet, astăzi gol…
.
Și eu trăiesc în lumea asta dură
Și prin nevoi mă zbat mereu și eu,
Dar uit de mine, de sictir și ură,
Când un sărman cerșește pentru-un leu…
.
Nu am ”venit cu pluta”, nu-s copilă,
Știu câte farse ni se joacă-n drum,
Dar dacă tot vorbim aici de milă,
Vă rog, analizați ce spun acum :
.
Suntem cu toții tributari nevoii
Și prăbușiți în goana de-a ”ieși”,
Dar mult mai rău sunt ei, ”copiii ploii”,
De care n-avem... starea de a ști…
.
”Conducătorii noștri dragi” (hai, osanale!),
Se bat în piept cu pumni în bani scăldați,
C-au rezolvat copiii din canale
Și au… ”programe” și pentru drogați…
.
Mai sunt, din loc în loc, și niște-azile,
În care stau cei cu un… card bogat…
Sărmanii-adevărați se sting cu zile,
Fără să știm măcar… c-au existat…
.
Chiar nu vedem că-i strategie-aici,
Manevră clară de-ndobitocire,
Când, ”strâns în chingi” de casă și servici,
Nu mai ai cum să-ți mai revii în fire?
.
Și ”curge” Europa peste noi,
Cu ”generozitatea” ei fără egal…
Ne dă, ca să ”ne scoată din nevoi”,
Tot ceea ce… n-aruncă la canal…
.
Și acceptăm (cu dragoste, nu ură),
Să-i fim ”vasali” obedienți, pe viață,
Iar când, ca de-obicei, ne f…-n gură,
Noi aplaudăm, convinși că ne răsfață…
.
Mă doare sufletul… Și TOT mă doare,
Mă doare ce-am ajuns… și ce am fost,
Dar prea v-am pus răbdarea la-ncercare,
Cu ”spiciul” meu prea lung și fără rost…
…………………………………………………
De nu mă mai vedeți, prieteni buni,
Să știți că ”i-am picat cu tronc”… ”puterii”,
Și-o să… ”mă pună la păstrat” câteva luni,
Așa, cam până la-nceputul verii…
.
