AMINTIRI DESPRE TATA!
Tatăl meu îmi povestea rar despre copilăria sa. Am primit mai multe informații despre asta de la un văr pentru că tatăl lui i-a spus mai multe povești despre life. Tatăl meu avea motivele sale și sentimente ce uneori l-au obosit! Strălucirea lui apărea în marea dragoste pentru mine! Dragostea lui pentru mine era o dragoste simplă, reală, clară. rurală! Lumina lui era rapidă, ca şi gândirea, era departe de fi un tip oriental din zona rurală, un alt ciudat pentru societatea de atunci . Era un om cu picioarele pe pământ!
Nu vreau să-l rănesc . Nu vreau să fiu nedrept cu el! Vreau să îi mulţumesc pentru tot! Pentru sacrificiile sale!
Cu lacrimi în ochii a acceptat să devină membru PCR, pentru a putea ca eu să urmez cursurile liceului! Pentru el a fost un mare sacrificiu! El care îi detesta pe comunişti, care fusese alergat şi hărţuit, acum devenise membru! Nu a fost la nici o sedinţă! A refuzat să plătească cotizaţia, iar mai târziu aveam să aflu că al lui carnet, era de mult aruncat, într-un loc, demn… Nu vreau să scriu vise! Este realitatea! Aşa, urma să fac şi eu! Nu am devenit membru! Eram cel mai batrân utecist din Carpati, când a sosit revoluţia!.... Dar asta e o altă poveste!
Şi cu toate acestea el m-a învățat puterea smereniei! El credea în înţelepciunea dreptăţii, deşi, uneori încerca să o fac rapid, singur, ca la ţară!
„Umilința, pentru el, nu a existat, deşi mulţi au şi o consideră că este o virtute şi o foloseşte ca o armă socială pentru ai apara tăunii societăţii“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu