Plăceri minunate!
As vrea sa am un cal înaripat cu care sa ma întorc in lumea copilăriei mele. E a mea! O doresc!
In vis, pe plai de tara reîntâlnesc plăcerea! In cantul dansului de toamna, ascult vântul ce creste, alerg încet sa nu ii simt sărutul, sub puf de nor începe ploaia! As vrea din nou să prind in brațe timpul!
Privind satul meu acum din depărtarea timpului si a spațiului, pare foarte mic si îndepărtat, îmbătrânit, dar tot miraculous rămâne!
Simt încă freamătul lui si il aseamui cu o oaza, inconjurata de paduri fantastice sau imi pare o insula pierduta in imensitatea unui spatiu al linistii si sperantei.
Cel mai important este ca eu am simtit ca aceasta insula a fericirii a constituit cel mai potrivit mediu pentru mine ca om. Aici adormeam in bratele mamei, leganat de o sirena si incantat de alintari de nimfa! Imi rastignesc acum privirea si iubirea pe cruci de lemn ce fumega durerea trecerii tatalui si a mamei in nemurirea cereasca! Va iubesc mereu si fara margini!...
Sunt inca profund uimit de largimea zonelor inverzite si fertilizate, unde Vedea era limpede, linistita si frums curgatoare in acesta perioda de toamna, iar fauna si flora era colorata feeric!
Ce locuri minunate!
Ce oameni deosebiti!
Amintirile sunt grozave!
Toate cele bune, fericite si luminoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu