AMINTIRI!

 Eu curg întreg in versul meu, nu am nevoie de ecou!

Ce-i adevăr numai in fericire se exprima!

Intre oameni si zei nu poate exista decât iubire!

Unii amatori își doresc sa atingă ce nu este permis!

AMINTIRI!

Cândva o fată , ședea cu mine la poartă

În gând, scriam ușor cuvinte de iubire

Dacă aș fi scris în versuri, aș fi căutat o rimă cu uimire.

Trecând acum o generație, îmi amintesc cu drag de minunata fată!...

Ce oameni minunați erau pe acel meleag!

Atunci erau mai multe persoane îndrăgostite și fericite

Munceau cu drag, aveau mereu mâinile tocite sau bătătorite!

Iar bucuria din inimă nu îi da deloc în vileag!

Peste tot erau fapte normale, nici urmă de secrete

Fete iubeau băieții, iar băieții alergau după fete!

Nu era NIMENI sălbatic, totul părea frenetic

Alegam, ne jucam, visam, era idilic și patetic!

Unde oare sunt ,Doamne, acele zile pline de lumină

Când nu știam sau nu vorbeam despre suspine

Te ridicam în slavă, ACUMA mult pe Tine!

Toate zile erau pline de iubire , mulțumeam pentru ziua senină!

ESTE FOARTE GREU ACUM CU ZILE SCURTE ȘI ÎMBĂTRÂNITE!

ALUNGI SUPĂRĂRILE CONSTRUIND BUCURII DIN AMINTIRI ÎNTINERITE!

03.07 2025 op