Trezit adesea, încet când adia vântul
Eu mi-am găsit ușor și lin cuvântul
În șoaptă, adeseori mai ales melancolia este în viață
Trebuie de fel să îți atingi un țel, e o speranță!...
Un om pe drumul cel străbate regulat
În lung și-n lat, pământul, chiar, numai cu gândul
Când are-un scop și nu este îngândurat,
El simte doar cum afară adie vântul!
Nu simte o tristețe, când străbate tot pământul!
Nu aleargă și nu pare undeva întârziat
Poate să stea cu tine de vorbă, chiar să dea un sfat!
Deschid fereastra și-mi ascult
Povestea începută demult-demult.(tare de demult!)
Treptat simt cum încep să simt ușor fior
În gând îmi apar cuvinte de dragoste și dor.
Încet o melodie, purtată doar de vânt
Îmi aduce un zâmbet și chipul tău în gând.
Te-am întâlnit în stradă și de atunci îmi pari
O fată, o crăiasă cu ochi verzi și mari.
Acum nu mai adie vântul, iar noaptea-i liniștită
Te strâng tot mai puternic, vreau să te simți iubită
Iubirea noastră este clară, te simt tot mai aproape
Si mă întorc, adesea, cu gândul la zilele trecute
La mine totul este clar, prezentu-i viitor,
Încerc să deslușesc și să iubesc cuvântul dor!
Adie încet afară vântul, simt picături în geam.
Privesc, zâmbesc la chipuri din fereastră
Suntem noi doi, suntem icoana noastră!
Te simt aproape, te cuprind în brațe
Nu voi uita căldura ce ne ține aproape.
Târziu, târziu în șoaptă în dormitor
Aud încet, ușor tot mai ușor , o melodie plină de mult dor!
Pentru mine, pentru tine, al meu scump odor.
Adorm zâmbind, căci simt un cald fior,
Am scris aceste rânduri cu dragoste și spor!
Iubirea înseamnă și armonie în amor!
