duminică, 1 noiembrie 2020

VREAU ŞI VĂ DORESC!

 


Vreau o intiuţie bună,
Vreau ca sentimentele nobile să triumfe,
Vreau să simt prezenţa fericirii,
Vreau să simt prezenţe de melancolie romantică,
Vreau să alerg în ritmul clipelor de bucurie,

Vreau să alerg în ritmul clipelor de bucurie,
Vreau să descopăr arta de a fi fericit!
Vreau să descopăr adevărul din liniştea sufletului
Vreau să pătrund adâncul călătoriilor unei vietii pline de veselie,
Vreau să văd cum obstacolele din calea iubirii se micsorează pas cu pas,
Vreau să plutesc în lumea plăcerii , să plutesc pe valurile bucuriei,
Vreau să fim sănătoşi, fericiţi , prosperi , să simţim îmbrăţişările frăţeşti,
Vreau să simt căldura trupului persoanei mele iubite,
Vreau să pot deschide fereastra spre orizontul cu o mie de posibilităţi de iubire,
Vreau să te simt în braţe, iubirea mea! Buzele tale mă vrăjesc!
Îmbogăţeşte-mi, Doamne, viaţa!
01.11.2020
Este posibil ca imaginea să conţină: nor, munte, cer, în aer liber şi natură

ARICI?

 

ARICI!
PUNE MÂNA PE , ...SPERANŢA!
Dacă vrei să îţi vezi soarta
Deschide larg şi cu plăcere poarta!
Nu pleca cu ochii în lacrimi ,
Viaţa este bună, dar cu multe patimi!
E bine să-ţi iei umbrela,de eşti trist,
Dar să nu devii nicicând un pesimist!
Gândeşte clar , ca un artist,
FERICIREA ESTE PRIN POARTA CĂTRE SOARTĂ!
01.11.2020
Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi natură

SILICIU- MINERALUL FRUMUSETII!

 

SILICIU- MINERALUL FRUMUSETII!

Denumit și “mineralul frumuseții”, Siliciul este unul dintre cele mai eficiente remedii utilizate în curele de regenerare și întinerire.

Siliciul este:

·  Un element esenţial în structura şi metabolismul organismului uman (precum şi în plante şi animale).

·  Un element de bază al fiecărei celule şi ajută la asimilarea altor minerale precum magneziu, fosfor şi calciu.

·  Vital pentru a determina corpul să producă colagen.


Deși este prezent în mod natural în corpul nostru, dacă avem o alimentație adecvată, absorbţia sa la nivel gastrointestinal scade o dată cu vârsta, de aceea se recomandă suplimentarea lui din surse de încredere.

vineri, 30 octombrie 2020

ESTE OARE O PREVIZIUNE!?

 


ESTE OARE O PREVIZIUNE!?

 

Puterea gândurilor și intențiile tale,

Fac ca mintea să fie un organism foarte ocupat!

Puterea intenției să funcționeze pentru tine, 

Cănd eşti inspirat trebuie să acţionezi!

Să acţionezi, chiar imediat!

Lăsati-vă îndrumat de nobile sentimente!

Vă veţi simţi mai bine, mai luminaţi, mai fericiţi!

Trebuie să trăieşti conştient prin tine, cu iubire.

Iertarea este un sentiment şi anunţă speranţa,

Indicaţia ei este  START SPRE FERICIRE!

Vei simţi copilul din tine cum aleargă , bucuria lui este de fapt a ta!

Dezmiardă-te cu iubire şi înţelegere!

Închide ochii şi relaxază-te!

Simte bucuria care-ţi inundă sufletul!

Ridică privirea şi vezi amurgul plin de stele

Lumina lor ajunge până la tine

Priveşte luna care este o prinţesă

Apucă de mână persoana iubită,

Strange-i  trupul la pieptul tău infierbântat

Zâmbeşte şi sarută chipul ei luminat!

Nimic nu este mai profund, mai minunat!

S-ar putea să fii cu adevărat surprins de ceea ce are de spus!

Vă rog să vă bucurați de această mică previziune!

Este ceea ce simt acum cu adevărat!

vineri, 9 octombrie 2020

Pentru cei care cred că alții trăiesc mai bine

 


Dacă comparația cu ceilalți nu aduce nimic important în viața ta, atunci de ce să încerci în mod constant să simți aceste inferiorități, invidie și nedreptate?

Iarba e verde peste tot. Și probabil că pur și simplu nu distingem culorile…

Acest articol nu are nimic de-a face cu daltonismul și este legat de un proverb cunoscut care spune că iarba pare întotdeauna mai verde pe cealaltă parte. Pentru cei care nu știu, aceasta înseamnă că oamenii nu sunt niciodată mulțumiți de starea lor actuală de lucruri, și că ei simt în mod constant că alții trăiesc mai bine.

De exemplu, toată lumea poate spune despre știrile de pe Instagram  cum cineva călătorește în jurul lumii, despre postările de pe Facebook despre viața de familie minunată a cuiva sau despre poveștile reale despre viață la maxim. Toate acestea ne fac verzi de invidie, pentru că viața noastră ni se pare atât de plictisitoare și dificilă. Dar nu este așa. Viața mea nu este deloc cumplită și nici a ta.

Nu te mai compara cu alții

Comparăm absolut totul: salariul, îmbrăcămintea, fizicul, numărul de abonați din Instagram. În mod surprinzător, cel mai neplăcut lucru într-o astfel de comparație nu este deloc faptul că comparăm lucruri superficiale măsurabile (sau incomensurabile), ci că comparăm tot ceea ce este mai rău cu ceva mai bun la o altă persoană.

Acest lucru se datorează faptului că știm cât de rea poate fi viața noastră, în timp ce facem doar presupuneri despre viața altora. Uneori, nu se poate observa nici măcar că „partea altcuiva” nu este atât de frumoasă, pentru că oamenii, de regulă, spun doar povești bune despre ei înșiși, cei care sunt mândri, cum ar fi promovarea, nunta sau vacanța. Dar nimeni nu se laudă cu zilele grele și, în acest moment, comparăm existența noastră imperfectă cu realizările incredibile ale „adversarilor” noștri.

Poți controla o singură viață – a ta.

Obiceiul nesănătos de a ne compara cu ceilalți oameni duce doar la nemulțumire, ne distrage atenția și ne forțează să cheltuim energie urmărind succesul celorlalți în loc să ne atingem propriul succes. Comparațiile sunt interminabile.

Dar dacă comparația cu ceilalți nu aduce nimic important în viața noastră, atunci de ce să ne străduim în permanență pentru sentimente nesfârșite de inferioritate, invidie și nedreptate?

Prin donarea de bani, timp, aptitudini sau talente, ai un scop bine definit spre care mergi

Fundația pentru munca de caritate ar trebui să fie construirea unei vieți prospere, precum și propria dezvoltare și dezvoltarea hobby-urilor.

Donațiile caritabile regulate, dedicarea timpului nostru altora și îndrumarea sinceră ne umple viața cu mici raze de fericire pe măsură ce vedem roadele ajutorului nostru și îmbunătățim viața cuiva.

Întinzând o mână de ajutor, cu atingerea fiecărui nou obiectiv, adăugăm valoare vieții noastre.

Faptul că suntem capabili să ajutăm o altă persoană ne face să apreciem și mai mult ceea ce avem deja. Și cu cât oferim mai mult, cu atât dobândim mai mult sens în viață. Este un fel de cerc vicios pozitiv în care bunătatea ne face fericiți și fericirea ne încurajează să fim mai amabili.

Fii recunoscător pentru lucrurile mici care oferă bucurii simple

Una dintre cele mai mari greșeli se datorează faptului că acordăm prea mult timp lucrurilor pe care nu le avem, nu celor pe care le avem deja. Iar acest lucru contrazice însăși esența satisfacției vieții.

În loc să te gândești la lucruri neplăcute care formează doar amintiri neplăcute, e mai bine să faci o listă cu lucrurile care îți aduc plăcere. Învață-ți creierul să vadă pozitivul, pentru că numărul constant de victorii mici aduce mult mai multă satisfacție, dacă le compari cu evenimente mari și rare care (după cum credem noi) ne vor duce la încântare.

Trebuie să înțelegi că fericirea noastră nu depinde de bunuri materiale.

Motivul pentru care atât de mulți oameni se luptă să dea sens vieții este pentru că ei cred că lucrurile materiale aduc fericire. Facem cumpărături pentru că noi credem că vor adăuga confort, siguranță și diversitate în viața noastră. Dar banii nu ne pot face mai fericiți.

Dacă vrem cu adevărat să atingem fericirea, va trebui să ne dedicăm tot timpul și energia dezvoltării valorilor interne: umanitate, bunătate și dragoste. De îndată ce calitățile vieții simple sunt arătate în toată gloria sa, vom putea începe să ne bucurăm de toate lucrurile mici și libere care sunt deja prezente în viețile noastre.

Retrage-te pentru un timp într-un mediu liniștit, să reflectezi asupra vieții tale și să-ți exprimi recunoștința pentru ceva – viața ar trebui să aibă sens și să fie conștientă.

Uită-te în interiorul tău, acceptă-ți esența și realizează că fericirea trăiește în tine de mult timp.

Satisfacția este atunci când o persoană este mulțumită de viața sa și de tot ce are. Nu trebuie să încetăm să învățăm lucruri noi, să ne dezvoltăm și să învățăm lumea. Aspirațiile noastre ambițioase ar trebui să ne facă fericiți să devenim o versiune mai bună a noastră în cele din urmă.

Aprecierea pentru progresul nostru este parte integrantă a fericirii și, prin urmare, trebuie să învățăm cum să ne măsurăm succesul pentru a alege în mod conștient fericirea, deoarece, la fel ca orice în această viață, satisfacția depinde doar de alegere.

Decide pentru tine cât de bună este viața ta acum, începe să te bucuri de darurile din prezent, fă tot ceea ce îți permite să te dezvolți și te face fericit, și nu te transforma în cel mai rău dușman, recurgând la comparații toxice.

Prin educarea viziunii corecte a lumii și a abordării vieții, vom vedea că avem deja tot ceea ce este necesar pentru fericire.

La urma urmei, faimoasa zicală că iarba arată întotdeauna mai verde pe cealaltă parte înseamnă de fapt altceva: circumstanțele altcuiva par întotdeauna mai de dorit decât ale tale proprii, dar de fapt, acest lucru nu este deloc așa.

Trebuie să fii recunoscător pentru oportunitatea de a fi fericit, și așa a fost întotdeauna.

duminică, 27 septembrie 2020

Inginerii români au creat un OZN funcţional

 

Inginerii români au creat un OZN funcţional, după decenii de muncă; Iată-l în acţiune! (Video)


În general când auzim “România” şi “OZN” în aceeaşi ecuaţie se lasă cu teorii ale conspiraţiei, daci de 3 metri şi tunele energetice în Bucegi. Publicaţia Vice e totuşi destul de woke să îşi dea seama că a găsit ceva special şi acel ceva este un proiect de OZN realizat de inginerii români. E vorba despre un ADFO (All Directional Flying Object), pe care îl analizăm mai jos.

La acest proiect se munceşte de peste 2 decenii şi deja sunt nişte brevete importante în joc. Inginerul român Răzvan Sabie şi expertul în aerodinamică Iosif Taposu sunt numele principale din această iniţiativă. Aceştia se laudă că ar fi dezvoltat prima “farfurie zburătoare” operaţională. Vehiculul este capabil să zboare în orice direcţie şi să decoleze vertical.

În mod inedit, creatorii săi afirmă că inspiraţia nu a venit de la OZN-uri, ci mai degrabă de la morfologia unui delfin. Aerodinamica din spatele său este inspirată de forma delfinului, care trece prin apă precum cuţitul încins prin unt. Peste 2 decenii de munca au fost necesare, cu sute de pagini de experimente şi teste, ore întregi de simulări computerizate şi teste în tunelul aerodinamic.

Iosift Taposu are un CV impresionant, fiind un om de ştiinţă angajat la Institutul Naţional de Cercetare Aerospaţială. A deţinut şi funcţia de Şef de Teorie Aerodinamică la Institutul Naţional de Aviaţie. În mare acest vehicul se comportă ca o dronă şi face manevrele cu ajutorul a 4 ventilatoare, plus două motoare aflate în zona din spate, care îi asigură propulsia pe orizontală.

Mai sunt şi propulsoare laterale, pentru a ajuta la o deplasare laterală sau rotirea în aer. Prototipul pe care îl vedeţi aici are 1.21 metri lungime şi a fost văzut în acţiune (avem video-uri în articol). Cei din spatele proiectului afirmă că acest format de design ar fi ideal pentru zborul supersonic, pentru că designul acesta reduce undele de şoc aplicate pe suprafaţa “OZN-ului”. Dispare deci boom-ul sonic atât de deranjant.

În mod inedit Henri Coandă lucra la ceva de gen încă din 1932, un prototip de disc zburător de mici dimensiuni. Americanii au încercat la rândul lor să creeze variante proprii de OZN-uri, în special în anii ’50 şi în perioada Războiului Rece. Rezultatele nu au fost chiar rele, iar modelul din 1950 putea ajunge la 3.5 Mach şi la altitudini de 30.000 de metri.

Au fost totuşi incidente şi incendii care au descurajat continuarea proiectului. Există deja interes guvernamental şi chiar interes din partea unui producător de avioane pentru proiectul inginerilor români, aşa că să nu vă mire dacă intră şi Elon Musk pe fir.

marți, 22 septembrie 2020

Secretele și viața fascinantă a gheișelor din Japonia

 Artiste, dansatoare și poete respectate, gheișele au fost înțelese total greșit de civilizația occidentală. În timpul ocupației americane din Japonia, de după cel de-Al Doilea Război Mondial, au fost văzute drept femei ușoare, cu care soldații puteau să-și facă plăcerile.

Și totuși, lumea gheișelor a însemnat mult mai mult. Te invităm să descoperi universul misterios – și adesea prost înțeles – al gheișelor japoneze.

„Vrem fete geesha!”

Gheise - soldati
Soldații americani erau înnebuniți după gheișele japoneze (1945). Foto: keblog.it

În 1945, acest strigăt umplea nopțile în Japonia ocupată de americani. Strigătul ieșea din gurile soldaților americani beți, însoțit de izul de sake fierbinte din respirația lor și de încercările lor caraghioase de a pronunța cuvintele japoneze.

Ceea ce acești bărbați numeau „gheișă” nu era cu nimic mai mult decât o femeie ușoară. De când americanii debarcaseră în Japonia, femeile care își vindeau trupurile soldaților se autointitulau „fete gheișa”.

După război, oamenii căutau cu disperare orice fel de muncă pentru a câștiga un ban. Și dacă o femeie era dispusă să-și vândă corpul, soldații americani erau dispuși să renunțe la bani.

Gheise - 01
Trei gheișe, în timpul unui dans, fotografie colorizată ulterior (circa 1890-1900). Foto: despuesnohaynada.blogspot.com/

Bineînțeles, soldații americani habar n-aveau ce era cu adevărat o „gheișă”. Ei nu știau că femeile ușoare cu fața vopsită în alb nu aveau nimic de-a face cu tradiția japoneză veche de secole a femeilor-artiste, adevăratele „gheișe”.

Nici femeile ușoare și nici clienții lor habar n-aveau că prin exploatarea acestei tradiții nu făceau decât să o distrugă, de fapt. Însă adevărata istorie a gheișelor din Japonia este mult mai bogată și mai complexă decât și-ar fi putut da seama cei care o exploatau.

Originile unei tradiții de secole

Gheise - 02
O gheișă, transportată de doi bărbați într-o lectică. Foto: en.museo.com

„Ficțiunea a avut rolul de a propaga ideea că gheișele își petrec noaptea cu clienții lor. După ce o idee ca aceasta este inoculată în cultura generală, ajunge să aibă o viață proprie”, s-a plâns odată fosta gheișă Iwasaki Mineko.

În ciuda felului în care majoritatea oamenilor înțeleg astăzi acest termen, „gheișă” nu înseamnă „femeie ușoară”, ci „artistă”. Când au apărut în orașele mari din Japonia, în secolul XVII, primele gheișe moderne nu își vindeau corpul.

Acestea erau pasionate de artă și, spre uimirea multora – erau bărbați! Acești bărbați erau dansatori, cântăreți și muzicieni. Chiar dacă erau artiști, nu erau complet separați de femeile care își vindeau trupul.Lucrau în bordeluri și îi distrau pe clienții care își așteptau rândul cu cele mai scumpe curtezane, denumite oiran.Femeile pătrund în „industrie”

Gheise - 03
O gheișă le ține companie unor clienți, cântându-le un cântec. Foto: Pinterest

La începutul secolului al XIX-lea, rolul de gheișă a început să fie preluat de femei. În mare parte, aceste gheișe-femei nu se culcau cu clienții lor. Treaba lor era să-i distreze pe bărbații care așteptau o oiran.

Dacă s-ar fi culcat cu clienții, le-ar fi furat afacerea angajatorilor lor. Astfel, aceste femei nu numai că evitau să-și vândă trupul, ci li se interzicea cu strictețe să o facă.

Gheise - 04
Două oiran (1916). Foto: Wikimedi

Ca să fim corecți, trebuie să spunem că unele gheișe (precum și unele femei care se autointitulau astfel, pe drept sau pe nedrept) își vindeau oricum corpul și linia de demarcație dintre artiste și curtezane era uneori foarte fină.

Însă rolul gheișei, așa cum a fost conceput la început și așa cum era practicat la scară largă, avea mai mult de-a face cu latura artistică decât cu plăcerile amoroase.

Ani de instructaj intens

Instruirea unei gheișe începea adesea când fata avea numai șase ani. Apoi, aceasta petrecea cel puțin cinci ani instruindu-se, pe bani grei, într-o casă de instrucție (okiya), care îi oferea adăpost și masă.

Pentru a plăti datoriile acumulate în timpul studiilor, gheișele erau adeseori nevoite să lucreze în acea casă pentru cea mai mare parte a vieții.

Gheise - 05
Un grup de maiko, fete care aspirau să devină gheișe. Foto: New York Public Library

Aceste învățăcele erau numite maiko și își petreceau ani întregi învățând să cânte la instrumente muzicale. Învățau dansuri complicate, în care cea mai mică mișcare era încărcată de o simbolistică profundă.

Înainte de orice, însă, aceste fete învățau să întrețină o atmosferă plăcută.

Gheisa - 06
O gheișă experimentată le învață pe cele tinere cum să cânte la un instrument. Foto: A. Davey via Flickr.com

După cum i-a spus o profesoară unei maiko:

„O gheișă este ca soarele. Când intră într-o cameră, încăperea se luminează.”

Mai mult, aceste femei aveau să reprezinte culmea feminității. Învățau să pășească elegant, cu grație, înveșmântate în kimono și ținându-și echilibrul pe încălțări cu platforme.

Gheișele învățau cum să farmece bărbații, înconjurându-se cu un aer de mister și fascinație. Și mai învățau să compună cântece și poeme frumoase și melancolice.Una peste alta, instruirea lor dura ani întregi și nu se sfârșea cu adevărat niciodată. Chiar și atunci când erau instruite pe deplin și se apropiau de bătrânețe, gheișele încă trebuiau să exerseze ore întregi în fiecare zi.

Primele fete „geesha”

Gheise - 07
Mai multe gheișe „expuse” în vitrină, pentru a atrage clienții (circa 1900). Foto: miuki.info

Totuși, lumea artistică a gheișelor nu a rămas separată de desfrânare pentru totdeauna. În cele din urmă, curtezanele au început să copieze o parte din ceea ce făceau gheișele în materie de îmbrăcăminte, maniere, abilitatea de a-și distra clienții și altele.

Aceasta deoarece, pentru mulți dintre bărbații care vizitau bordeluri, gheișele erau o atracție la fel de mare ca femeile ușoare în sine.

Gheise - 08
Două gheișe jucând Go. Foto: Wikimedia Commons

Așa că unele curtezane au început să se îmbrace în gheișe, să facă muzică și să le cânte clienților lor.

Sperau să le ofere astfel bărbaților o versiune mai ieftină a lucrurilor de care s-ar fi putut bucura în palatele plăcerii din orașele mari, acolo unde lucrau adevăratele gheișe.

Simbolul unui trecut care moare

„Lumea gheișelor este o societate separată, învăluită în mister. Miturile create de străini, referitoare la mediul și stilul de viață al gheișelor, s-au răspândit fără să fie contrazise de nimeni”, se plângea Iwasaki Mineko.

Gheișele se mândreau întotdeauna cu faptul că păstrează vie aura de mister. Nu au protestat vehement atunci când meseria lor a început să fie percepută greșit.

Gheise - 09
Foto: New York Public Library

O declarație îndrăzneață de protest ar fi fost sub demnitatea lor. Așa că, cele mai multe dintre ele au privit cum lumea lor dispare, încetul cu încetul.

Și în ziua de astăzi mai există gheișe, însă foarte puține. Numărul estimat al gheișelor din Japonia a scăzut de la 80.000 la doar câteva mii, de-a lungul secolul XX.



În continuare, citește povestea teribilelor Onna-bugeisha, femeile-samurai din Japonia.

Ca să știi mai mult

„Cum să trăiești în stil japonez” ne aduce mai aproape o lume care a fascinat și continuă să fascineze prin farmecul ei – Japonia, Ţara Soarelui Răsare. Yutaka Yazawa îmbină cu măiestrie însemnările personale cu informațiile bine documentate, reușind să ne cucerească încă de la primele pagini. Trecem astfel cu ușurință de la prezentarea geografică la cea istorică, de la filozofie și cultură la arta culinară japoneză. Descoperim cum se poate trăi în armonie cu ceilalți într-o metropolă precum Tokyo, dar aflăm mai multe și despre respectul pentru natură, despre ikigai, shinrin-yoku, viaţa de familie, vacanțe și sărbători. Toate acestea sunt un bun prilej de a observa tradițiile japoneze, felul în care au înflorit secole de-a rândul alături de practicile moderne sau cum s-au schimbat odată cu pătrunderea culturii occidentale.

Comandă cartea „Cum sa trăiești în stil japonez” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.