Cand era viu, il socoteam nebun;
Acum, se vede treaba ca era si profet...
Marea umilinţă
Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Şi gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!
La Minister? Te bate la trei coaste!
Nici o instanţă nu te bagă-n seamă
Nici nu exişti, tu, cetăţean de rând
Ţesutul societăţii se destramă
Iar statul e doar un vampir flămând.
Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent"
În beznă stai, te speli cu apă rece
Mai cald e-afară ca-n apartament
Exterminaţi suntem, din zece-n zece.
Îmi beau cafeaua trist şi gânditor
Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă
Regret profund că sunt doar scriitor
Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.
Aprind o lumânare şi mă văd
În casa scundă, a copilăriei
Când vijelia-n pomi făcea prăpăd
Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.
Însă atunci era după război
Rănită era ţara, şi datoare -
Acum, ea este pradă la strigoi
Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.
Am dat lumina, gazele şi apa
Pe mâna unor mercenari străini
Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa
Scot bani din piatră seacă şi din spini.
Nu ne putem gospodări în viaţă?
Ajuns-am un popor de retardaţi?
Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!
Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!
Umilitoare e această stare
Să nu mai ai nimic în ţara ta
Să vezi cum ultima redută moare
Şi să te rogi de moarte să te ia.
Eu vă invidiez, amici plecaţi
În altă lume, unde e lumină
Acolo sunteţi, toţi, surori şi fraţi
Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.
V-a luat la vreme Dumnezeu la cer
Eu văd în asta, poate, o răsplată
El v-a ferit de acest timp mizer
Când ţara noastră e crucificată.
Când lumea plânge-n pumni şi n-are bani
Nici de mâncare, sau medicamente
În timp ce politrucii talibani
Fac şi desfac Guverne, Parlamente.
E un dezastru grav şi general
Mai jos de-atâta chiar că nu se poate
Mai bine-n groapă decât la canal
Şi cred că doar războiul mondial
Ne poate vindeca de laşitate!
